Temelia
de Ion Luca Caragiale
Atata munca fara preget!
incet-incet, de-atatia ani,
De jos, din temelia stancii,
casmaua smulge bolovani,
si macaraua suie-n muche,
si dalta-n feluri ii ciopleste,
La rand ciocanul ii aseaza,
frumos mistria-i rostuieste;
si - lucru vrednic de mirare
din rasarit pana-n apus! -
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nalta si tot creste:
Pe cat jos se scobeste stanca,
pe-atat se-mpodobeste sus...
...Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfala,
si-i opera desavarsita -
e gat-a unui secol fala!...
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-adanca
si ridicat din greu pe scripet...
Dar blocul ultim nu-i sus inca,
si, din afund, din maruntaie,
racneste stanca: Nu mai pot
Proptele iute! Merg de rapa!
ma surp cu fala-va cu tot!
Morala
Ades, visand prea vesel,
ai desteptare trista...
Sa nu te rezemi, Doamne,
decat pe ce rezista!
Temelia
Aceasta pagina a fost accesata de 2985 ori.
