Primavara - Pastel pesimist
de Ion Luca Caragiale
Tot ploua! A! ce primavara!
Cum curge fara sa mai stea!
Se-ntinde ceata grea p-afara,
Pe cerul sumbru nici o stea.
E frig... si apa mocirloasa
Infecta aerul curat,
La camp e balta mlastinoasa
si codrul doarme intristat.
Sunt tristi si corbi-n deal de vie,
Cobesc din nou a iarna grea;
Plouate vrabii cad o mie,
Nu vezi zburand o randunea.
O barza, cu pas de masura,
Soseste ca explorator...
si ploua... ploua...-n batatura,
Pustiu... Departe pleaca-n zbor.
Tot ploua, ploua, inundeaza...
Mai vin si ape din zapezi;
Umflate, apele spumeaza,
Torente curg din codrii ve'zi.
in tarini graul putrezeste,
Sub piatra-n deal vii se ingrop;
De ploi plugarul saraceste,
Malai, faina, nu e strop.
si soarele, o slaba raza
Cand o mai pierde printre nori,
O trista balta lumineaza
Fara apus si fara zori.
Primavara - Pastel pesimist
Aceasta pagina a fost accesata de 2983 ori.
