Mic si mare
de Ion Luca Caragiale
Trece un prapad pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagra turba bine,
vine vajnic uragan!
E o spaima-n toata firea...
Pasari albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pesti, jivine merg la fund.
Urla ape biciuite,
dau nebune catre mal;
Calca unul peste altul
si se-nghite val pe val.
Geme farul... Un graunte
de nisip, nepasator,
Rade de urgia oarba
si de groaza tuturor;
Razi? Nu vezi? l-intreba farul.
Ba vad bine zice el;
s-apoi, daca vine, - vina!
Sunt atat de maruntel!
Radacini eu n-am, sa-mi pese!
nu ma simt deloc legat -
Ori in adancimea marii,
ori la soare pe uscat -
Sa ma spulbere de-aicea,
cu tot eu am sa raman:
Mie, unuia, oriunde,
singur cerul mi-e stapan!
Mic si mare
Aceasta pagina a fost accesata de 3258 ori.
