Criticilor mei
de Ion Luca Caragiale
De critica mi-e scarba! Cunosc simbolul vorbii.
Posteritatea dreapta ma judece s-acuze!
Surasul sa se stinga pe vestedele buze:
N-aud acorduri surzii, nu vad scanteia orbii!
Eu singur!... s-apoi chorul intreg de noua muze!
Cu glasul invidiei sa croncaneasca corbii,
Eu am sa strig, felibru trufas,urbi et orbi
A voastra larma poate d-abia sa ma amuze!
Ma duc in mantia-mi larga infasurat ca Dante:
Cand tactu-l bate-Apollo, maestrul meu divin,
Viata-i sinfonie, amorul - sfant andante...
Eu cant! Ce-mi pasa mie! Nu stiu de unde vin,
Nici unde merg: traduc doar-un cantec din senin
in rime simboliste si abracadabrante!
Criticilor mei
Aceasta pagina a fost accesata de 2622 ori.
