O soacra - Scena 3
de Ion Luca Caragiale
Victor - Liza
Liza (mergand inaintea lui Victor si observand tava): Zahar ai uitat sa pui... si... i-ai adus cu lapte... ti-a zis cu rom.
Victor(stand la indoiala): Ba nu!
Liza: Ba da.
Victor (suspinand): Mai intai o pierdere treptata a memoriei... (merge la dulap, scoate o sticla si pune rom in paharut, pune zahar in farfuriuta si se duce cu tava in odaia din dreapta) voila, voila, on y vole.
Liza: Ce are? ce-a patit baiatul asta de la o vreme incoace? Nu-i gluma... 0 fi bolnav! Trebuie sa-l intreb, trebuie sa-mi spuie numaidecat. Eu nu stiu ce sa mai crez de el. (Victor reintra din dreapta cu niste haine la subsuoara si cu o palarie cilindru in mana. Ca sa-si descarce mana isi pune palaria pe cap; palaria ii merge peste urechi.) Victore! (Victor, distrat, merge spre dulapul lui.) Victore!
Victor: St! ce?
Liza (urcand catra el si cu tonul scurt): Victore, ce ai?
Victor(distrat): Cu rom? cu lapte?
Liza: Nu, zapacitule, nu! Ce ai? Ce-ai patit?
Victor: N-am nimica.
Liza: Cum n-ai nimica? (ii ia palaria din cap si o pune pe un scaun.) De vreo zece zile-ncoace, pare ca esti de pe alta lume, uiti de la mana pana la gura. (Victor ridica ochii la cer.) Nu-ntelegi ce-ti vorbeste omul, nu stii ce spui. (Victor acelasi joc.) Rade tot otelul de tine; pentru asta madama te-a dat din birt aicea sus; se plangea toti musteriii de tine; nu mai erai bun de nimic, spargeai tot, nu intelegeai ce-ti comanda oamenii. Nu tii minte ca alaltaieri ai turnat o supa in palaria unui musteriu pusa pe masa? Daca nu eram eu sa ma pui pentru tine te dedea madama afara.
Victor (asculta tirada indiferent; merge la dulap, ia peria si incepe sa curete hainele) Da. (Apoi merge sa seaza pe scaunul cu palaria ca sa stearga hainele sezand.)
Liza (desperata, oprindu-l): Ce faci? Ce faci? (iI opreste sa striveasca de tot palaria, tragandu-l repede de mana.)
Victor: Nu vezi ce fac? periez hainele dobitocului de colo! Ce nesuferit pasajer! De-ar pleca mai curand!...
Liza (zguduindu-l): ti-ai pierdut mintile, sarace!
Victor: si ce treaba ai d-ta?
Liza:Cum ce treaba? Nenorocitule, n-o sa ne cununam peste cateva zile?
Victor (confuz): Ba da ! (periaza cu putere.)
Liza: Ei! Atunci! vreau sa stiu pentru ce esti zapacit... Spune: ce ai? ce-ai patit?
Victor(oprindu-se din periat): N-am nimic. (se freaca cu peria pe mana.)
Liza: Ba ai. (cautand cu gandul si infricosata.) Ai jucat iar carti si-ai pierdut.
Victor (periind mereu): Nu.
Liza (zambindu-i si mangaindu-l): Spune drept: ma temi de cineva.
Victor (acelasi joc): Nu.
Liza: Atunci, ce? (se aude soneria in fund.)
Victor(acelasi joc): Voila! Voila!
Liza: Raspunde, ce? (il scutura de mana.)
Victor (iritat): Ce! ce! n-am sa-ti spun dumitale ce, domnisoara Lizo. Lasa-ma-n pace.
Liza (inecata de plans): Asa? cine sunt eu sa te-ntreb? Sa te las in pace? (se aude soneria in stanga de trei ori scurt si glasul Fifinii strigand: Lizo! Victor tresare, se opreste din periat hainele si peria ii scapa din mana si cade pe scaunul cu palaria. Se ridica degraba, ia palaria; o indrepteaza cat poate, strange, cu ajutorul Lizei, hainele, se rapede la usa din stanga, pe care o gaseste incuiata, apoi la usa din dreapta, o deschide si arunca, printr-insa, hainele, palaria si peria.)
Furtunescu (de afara): Ia seama ce faci, gogomane!
Victor (ametit): Da! Domnule! (se intoarce spre stanga, Liza il urmareste dezolata; cand au ajuns la mijlocul scenii, se deschide usa din stanga prin care scoate capul Fifina.)
O soacra - Scena 1
O soacra - Scena 2
O soacra - Scena 3
O soacra - Scena 4
O soacra - Scena 9
O soacra - Scena 5
O soacra - Scena 6
O soacra - Scena 7
O soacra - Scena 8
O soacra - Scena 10
O soacra - Scena 11
O soacra - Scena 12
O soacra - Scena 13
O soacra - Scena 14
O soacra - Scena 15
Aceasta pagina a fost accesata de 3514 ori.
