O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VI
de Ion Luca Caragiale
SCENA VI
Spiridon, Zita intra agitata
Zita: Auzi mizerabilul! sa se-ntinza pana-ntr-atata ca sa-mi faca un afront.
Spiridon: Dumneata esti, cocoana Zito? Bine ca venisi. Eu n-am putut sa viu. Mi-era frica sa nu ma spuie nea Chiriac lui jupanul, ca am umblat noaptea pe drum...
Zita: (repede) Ei! L-ai gasit? I-ai vorbit? I-ai dat? I-ai spus?
Spiridon: Da, cocoana.
Zita: Ce-a zis?
Spiridon: "Mersi!"
Zita: si tu ce i-ai spus?
Spiridon: "Pentru putin."
Zita: Nu i-ai spus cum ti-am zis eu?
Spiridon: Ba da, l-am luat sa-i arat casa.
Zita: Nu mai trebuia sa-i arati nimic, ca-i scrisesem eu in bilet unde sa vie.
Spiridon: Asa mi-a zis, sa-i arat casa, ca sa mearga la sigur... Dar cand sa ies de pa maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupanul de la vale; am lasat pe persoana in chestine sa m-astepte pe maidan si eu am sarit peste uluci prin fundul curtii, ca mi-era frica sa nu dea jupanul cu ochii de mine, ori sa vie acasa si sa nu ma gaseasca.
Zita: Prostule! Nu stii ca nenea e de rond la noapte? Nu mai da pe-acasa pana la ziua.
Spiridon: Dar daca ma gasea pe ulita, plateai dumneata pielea mea?
Zita: Ei! si zi persoana in chestiune asteapta pe maidan?
Spiridon: Da, si mi-a dat si biletul asta ca sa ti-l aduc.
Zita: (luand biletul) si nu mi-l dai mai curand! Adu sa vaz. (merge la o parte si citeste.) "Angel radios! De cand te-am vazut intaiasi data pentru prima oara, mi-am pierdut uzul ratiunii... (isi comprima palpitatiile.) Te iubesc la nemurire, Je vous aime et vous adore: que pretendez-vous encore? Inima-mi palpita de amoare. Sunt intr-o pozitiune pitoreasca si mizericordioasa si sufar peste poate. O da! Tu esti aurora sublima, care deschide bolta azurie intr-o adoratiune poetica infinita de suspine misterioase, pline de reverie si inspiratiune, care m-a facut pentru ca sa-si fac aci anexata poezie:
"Esti un crin plin de candoare, esti o fragila zambila,
Esti o roza parfumata, esti o tanara lalea!
Un poet nebun si tandru te adora, ah! copila!
De a lui pozitiune turmentata fie-ti mila;
Te iubesc la nemurire si iti dedic lira mea!
Al tau pentru o eternitate si per toujours."
(Foarte aprinsa, isi face vant cu scrisoarea si se plimba repede.)
Spiridoane baiete, du-te, du-te iute; te asteapta siguralmente... du-te... spune-i sa astepte, viu si eu dupa tine numaidecat, numai sa vorbesc cevasilea cu tatica.
Spiridon: Nu pot, cocoana, sa ma duc, pana nu mi-o da voie ori nea Chiriac, ori cocoana.
Zita: Unde-i Chiriac?
Spiridon: Nu stiu, pan curte.
Zita: Dar tata?
Spiridon: Lucreaza dincolo. (Zita porneste spre usa din stanga, cand usa se deschide si Veta intra.) Iacata-i cocoana.
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IX
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IX
Aceasta pagina a fost accesata de 8385 ori.
