Monopol
de Ion Luca Caragiale
In vara anului 1907, aflandu-ma in strainatate si avand in tara daraveri, m-asez in trenul Berlin-Bucuresti, cu gandul sa m-abat o zi-doua pe la Iasi, unde sa vizitez pe niste vechi si buni prieteni, familia Ronetti Roman.
A doua zi, ma cobor in gara Pascani la 12.30 p.m. Numaidecat intreb cu respect pe un domn impiegat de miscare foarte tanar, care poarta o sapca prea matura, odinioara desigur stacojie, "pe ce linie este tras trenul ce trebuie sa plece peste cateva minute spre Iasi"... Domnul impiegat imi raspunde politicos ca, "in legatura cu Berlin- Bucuresti, pleaca din Pascani spre Iasi numai un tren, la 4.10, cu sosirea la 6.5 p.m.".
- Dar...
- stiu, ma-ntrerupe ghicindu-mi gandul, este si un tren cum vrei dumneata; dar acela nu umbla...
- Este, dar nu umbla?
- ...nu umbla decat pe zezonul bailor.
- Am inteles, raspund eu pe jumatate domirit.
Fireste, e prea de timpuriu, inainte de sfarsitul lui mai, sa-nceapa baile... Dar nu stiam sa fie acuma si-n Berlin patimasi cari vin sa se caute la baile din Iasi.
Trei ceasuri si jumatate in Pascani - cam prea mult!... Dar ce pitoresc!
Ce glodaraie si colbaraie!... Ce abdomene de copii malarici! si se joaca si rad - cam trist, dar tot rad!... Ce grav municipalul care tine ordinea la fantana din piata garii, unde se-mbulzesc multe vite insetate!... Ce jigaraie de cani costelivi cu ochii rataciti si coada-ncarligata inspre pantece, furnizori ai amicului meu doctorul Lebel!... si, cu tot regimul nostru protectionist, nici o fabrica de manusi in tot tinutul!... Ai de ce sa ti se rupa inima - de mila oamenilor, fireste, dupa a vitelor si a cainilor. Bine ca avem o S.P.A.; sa speram ca incet-incet, cu vremea, vom ajunge s-avem si o S.P.O.
4.10... Am pornit. Mergem si inaintam domol in sus spre Ruginoasa, si ne apropiem de culme.
Soarele, aplecandu-se catre piscurile Ceahlaului, se ascunde dupa gramezi uriase de nouri, cari se tot ridica una peste alta venind dimpotriva, pe cand largile adancaturi din dreapta urcusului nostru se-nvaluiesc treptat in umbra.
Blanda melancolie a tarinelor moldovenesti - un cantec de neam mahnit, din glas copilaresc, ajungand la mine limpede din de-departe vale - inchipuirea marelui sinistru de acum doua luni - apropierea de Iasi... Apoi dulci amintiri din zilele primei nesocotite tinereti - gandiri amare din pragul cu desarte regrete al batranetii... Toate ma-mpresoara, si care de care lupta sa ma-ngenunche si sa ma copleseasca... Pe langa astea, suflarea de monstru astmatic a locomotivei si tacanitul din ce in ce mai obosit al roatelor... E penibila miscarea in alt tempo decat al sufletului...
in sfarsit, tica-taca, incetinel, ajung cu voia lui Dumnezeu joi seara, 24 mai, in gara Iasi, unde sunt intampinat nu se poate mai frateste de prietenii mei.
Ma gandesc, cum sunt obosit de drum si de atatea impresiuni, sa ma duc repede la baie; dar indata mi-aduc aminte de sapca odinioara stacojie: nu s-a deschis inca zezonul. Ma multumesc sa ma spal la bunele mele gazde cu apa de Vichy-Celestins; apa comuna de Iasi e mult mai gustoasa si mai hranitoare, dar costa mai scump si cam irita pielita, mai ales vara.
E, cum spusei, la sfarsitul lui mai. Gasesc iubitul meu Iasi in tremurul alegerilor generale... Ce febra! peste 43 de grade; aproape sa se coaguleze albumina!
Fierbe lumea de grija cea mai mare ce poate - cum sa zic? - poseda pe un adevarat roman - asa numita despuiare a scrutinului... Scrutinul este pentru noi modernii, adica romanii moderni, un fel de zeu care s-arata in toata maiestatea lui despuiat: Apollo resplendescens...
Ziua de vineri, 25 mai, mi-o consacru deci de dimineata sa vizitez redactia Opiniei (o instalatie in adevar europeana; chiar un telefon; cam nazuros - e inca june), unde, in calitatea mea de confrate mai in varsta, sunt primit cu destula consideratie. De aci, voi sa contemplu aparitia zeului - pe un potop de ploaie; sa crezi ca s-au rupt baierile firmamentului.
De cu noaptea a-nceput a turna, si toarna... Pietele, ograzile, locurile virane sunt mari si lacuri; ulitele, fluviuri si niagare... Caii inoata; birjile plutesc; tramvaiele par niste vaporase de curse intraurbane ca la Hamburg.
Ma plang unui amic, impiegat superior, om cu carte, de furia elementului.
- Las', coane Iancule - imi zice - ploaia aiasta-i buna dupa atatea calduri dropicale!
si ma conving ca are omul toata dreptatea... De trei ori binecuvantat, diluviu!
1) ad rem: caldurile au fost, ce-i drept, foarte tari si inainte de vreme;
2) ad locum: se spala Iasii; nu-i vorba, Iasii sunt un targ tare curat; dar orsicat, cineva, cat de curat sa fie, tot nu strica sa se si spele din cand in cand; macar daca nu se spala singur, sa se lase spalat, si
3) ad personam: servitoarea bunelor mele gazde a avut ingenioasa inspiratie sa puna la gurile zgheaburilor toate cofele si putinile din casa... Las sa se premeneasca umplutura de mai multe ori pana curge limpede de tot, si ma spal bine cu apa de ploaie - excelenta pentru pielita.
Din adancul sufletului zic: Domnul fie laudat! el, care ne trimite racoare dupa calduri tropicale; care ne spala cateodata cu d-a sila; care ne da apa asa de ieftina, mult mai ieftina decat cea de Vichy - o bagatela.
Ma aflu, cum zisei, la Opinia inainte de amiazi. Dupa ce, ca musafir imi fac datoria sa tin pe tinerii confrati vreo trei sferturi de ceas, cu palavre, incep a pricepe ca le cam stau pe suflet... Eu n-am treaba; toata ziua mi-e de petrecere; pe cand ei ard in toiul bucatariei, unii cu condeiele-n mana, altul cu telefonul la ureche, celalalt cu nasul in listele electorale... in trei-patru ceasuri trebuie s-apara foaia.
- Domnilor - zic - de-acu va las.
- Dar de ce te grabesti, coane Iancule?... de ce nu mai stai oleaca, olecuta?
Olecuta! diminutivul acesta imi pare un categoric superlativ.
Tineri politicosi! nu-mi ascund palaria, nici umbrela, nu-mi fac nici o violenta... Ma lasa sa plec... E si vremea. in fata, la Mitropolie, suna 5 antemeridiane... La 12 fix ziua, suna in fata la Mitropolie 5 antemeridiane; la 12 fix noaptea, 5 postmeridiane - dar foarte regulat.
Am plecat, spre marele regret al confratilor, pe cand potopul se-nteteste din ce in ce. Ma urc in luntrea mea cu un triton batran care tuseste strasnic si stranuta... Simptome alarmante la asa varsta... Se vede bine ca, in atributiunile amicului nostru doctorul Jocu, nu intra si inspectarea animalelor marine.
- Avanti, gondoliere! strig.
Bravul gondolier ii trage cateva tritonului cu coada lopetii. Balacind contra torentului, navigam incet-incet la deal.
Unde sa merg? La Smirnov, or la Ermacov? Sunt amandoi imperfecti; dar la primul merge colegiul I; eu merg la colegiul II, cu intelectualii. Oprim la Ermacov. Debarc. Am calcat pe pamant ferm.
Sui scaricica, intru, cand... simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare si, cat p-aci, daca nu sare cineva repede sa m-apuce, dau sa cad pe spate inapoi afara, in valuri. Ca fulgerul ma sageata un gand sinistru: un atac de dambla!... Sunt pierdut!... Dumnezeule! aibi mila de familia mea ramasa departe in straine locuri... Ce bucurie pe mine cand cu toata supararea gleznei din pricina alunecarii, aflu, dupa primul moment de groaza, ca damblaua mea a fost numai niste samburi de masline risipiti - pi gios!
Dugheana e plina de amici, toti functionari publici si profesiuni liberale. Asteapta aci de mult sa se opreasca potopul, si, asteptand, ca sa le para timpul mai scurt, iau aperitive, tuica, mastica, pelin, mismas si gusta mezeluri, salam, ghiudem, cascaval, masline...
Fireste, mai cu sama cum sunt vesel ca n-am avut dambla, intru si eu in combinatie.
...si aperitive, si mezeluri, si vorba, si discutie asupra "situatiunii dificile in care se gaseste tara in urma tristelor evenimente, ca sa zicem asa, si-n fata atator reforme ce aceasta situatiune le reclama imperios daca ne putem pronunta astfel", si apoi "asupra trecutului, prezentului si viitorului, ideilor si programului fiecarui ales si fiecarui candidat" - si dezbateri, si vorba, si aperitive, si mezeluri, si aruncam samburii - pi gios!...
Dar e unu si jumatate; m-asteapta la dejun. Am stat aci un ceas si mai bine! Vezi cum trece de usor vremea vorbind despre chestii grele!... Cu multa prudenta, de teama unui al doilea atac, ma misc si vreau sa-mi platesc consumatia. Dar amicii protesteaza: astazi este randul de plata al amicului X..., care a repurtat, ca orator la o intrunire electorala, un fenomenal succes...
inca un rand de aperitive si masline, si aruncam samburii... Eu ma lipesc bine cu talpa de dusumea... si inca un rand... cel din urma! si masline, si aruncam...
- Socoteala! in total!
Nu-i mult! Mezeluri si masline, 3.15; bauturi, 17.05; total 20.20.
Amicul X..., dupa ce plateste galant, se suie in gondola cu mine; locuieste in drumul meu, pe un canaletto - sa-l las acasa.
Pornim.
- Coane Iancule - imi zice - 'm par' rau amu, dupa su'cesul meu, c-am cedat si nu mi-am pus cand'atura!
Face iconomie de silabe, probabil fiindca mai avem putine momente de petrecut impreuna; vrea omul cat mai scurt sa-mi spuna cat mai multe. si, cum se clatina gondola pe valuri, amicul adaoga:
- Aveam o ide' de refo'ma... Nu mai me'ge, monsar, cu taranii... S' betivl!... T'eb'e un mo'opol al... ac'... (gondola se clatina) al... ac'cololului!...
Ne-am oprit. Ne pupam in gondola ca doi patricieni de pe timpul ilustrului doge Francesco Morosini. Se da jos incetinel pe trotuarul plin de apa si intra, leoarca de ploaie, pe portalul batranului sau palazzaccio.
- Ia sama (ii strig), pe San Giovanni, padrone mio! nobilul meu senior, sa nu-ti fi ramas vreun sambure de maslina pe talpa!
El se-ntoarce-n loc, smulge cu varful degetelor o sarutare unsuroasa de pe buze si mi-o arunca magnific din departare.
Sunt opt ceasuri si trei sferturi... Gondola asteapta... imi iau ramas bun de la gratioasa mea gazda si plec cu Ronetti Roman la gara.
Dupa ce-i multumesc de afectuoasa primire, urc in vagon.
Amice - zic - stii d-ta cu ce ma duc eu de la Iasi la Bucuresti?
- ...Cu trenul.
- Da, cu trenul, fireste; dar nu numai cu trenul, merg si cu o idee...
- ?....
- ...O idee de reforma!
- !?...
- Trebuie de infiintat numaidecat un monopol al ac'cololului...
Trenul s-a pus in miscare... M-aplec pe usa vagonului:
- ...la sate!... pentru rurali!
Monopol
Aceasta pagina a fost accesata de 4856 ori.
