Un LA natural

de Ion Luca Caragiale

S
e pregatise Jianul pe vremea directiei lui Millo. A doua zi era reprezentatia, dar inca nu se hotarase cine sa cante doina haiduceasca intre culise. Ghita Alexandrescu canta minunat, dar nu se putea sa se-auza glasul lui, fiindca el juca pe eroul piesei si cantecul trebuia sa fie al altui haiduc... Cine sa cante?...

Mincu, care pretindea ca-si mancase vocatia de tenor, se ofera el. Oferta e primita. Face repetitie, pune pe Flechtenmacher sa-i transpuie muzica pentru tenor, nu bea toata ziua nimica, a doua zi inghite la oua proaspete si cafele reci, si seara vine la teatru legat la gat cu o basma mare.

in sfarsit iese intre culise la vreme sa-si astepte replica si acordul orchestrii. Emotie n-avea deloc; de ce ar fi avut? el conta sigur pe si bemol si aria suia pana-n la natural . Replica a sosit. Orchestra da acordul si tenorul porneste. Rulada introductiva merge bine, intra in masura, o bataie, doua, trei, - la a patra, Dragulici, care-l pandea la spate, il gadila fara veste cu degetul - tata Mita, asa ii ziceam toti, se-neaca: cuac !





 Din care se vede ca metoda chinorozului nu-i atat de recenta pe cat s-ar crede
Un creditor turbat
Quiproquo
Un LA natural
Rusine
Lupta dreapta
Bonbon
Oferta gratioasa
Revansa
Indoit lapsus
Moment de distractie
Chestie personala
Logica stransa
Exces de zel
Gluma proasta
Extemporare
Nenorocirea unei regine
Fericita improvizatie


Aceasta pagina a fost accesata de 1870 ori.