Situatiunea
de Ion Luca Caragiale
A fost o zi ingrozitor de fierbinte. Tocmai pe la unu dupa miezul noptii, parca s-a mai potolit putin cuptorul, parca incepe sa mai poata respira omul... sa respiram. Stau in fata unui local de noapte, o mica berarie, si fiindca am pofta de vorba, astept, nu cumva o pica vreun alt bucurestean iubitor ca mine de aer curat, sa respiram impreuna: daca o durere impartasita e pe jumatate usurata, desigur o bucurie in doi e indoita. Asteptand, miros cum din apropiere adie dulce un zefir, pe cand un municipal isi face cu maturoiul lui enorm datoria, stricand odihna prafului si facand sa se-mbrobodeasca in ceata din ce in ce mai deasa luminile felinarelor. Prin ceata aceea, mi se arata leganandu-se o umbra... se apropie... Sa fie un amic?... Da, e un amic; n-am asteptat degeaba - e amicul meu Nae; si lui i pare bine ca m-a-ntalnit.
- Teribila caldura a fost astazi! zice Nae, stergandu-se de sudoare.
- Teribila! raspunz eu.
- Dar acuma tot poti pentru ca sa zici ca respiri.
- Se-ntelege... De unde vii?
- Am fost pe la berarii cu niste prietini.
- Ce mai nou?
- Prost, monser... Este o criza, ma-ntelegi, care poti pentru ca sa zici ca nu se poate mai oribila... S-a ispravit... E ceva care poti pentru ca...
- Lasa, Nae, ca se mai si exagereaza...
- Ce se exagereaza, nene? Este o criza, care, asculta-ma pe mine, ca dv. nu stiti, care, ma-ntelegi, statul cum a devenit acuma, eu dupa cum vaz ce se petrece, ca nu sunt prost, inteleg si eu atata lucru, fiindca nu mai merge cu sistema asta, care, cand te gandesti, te-apuca groaza, monser, groaza!...
Nae, foarte afectat, bea paharul lui de bere pana-n fund, apoi, dupa ce ofteaza adanc:
- Eu pot pentru ca sa-ti spui pe parola mea de onoare ca-mi pare foarte rau! dar stii?... foarte rau!! foarte rau!!! pentru ca sa ajungem sa vedem tara mea, care era peste putinta ca sa prevaza cineva o situatiune foarte trista, fiindca le-am spus si dumnealor...
- Cari dumnealor?
- Dumnealor cu cari am fost; zic: pot pentru ca sa spui ca nu se poate ceva mai trist, ca sa vie un moment orisicat ai zice, cand vezi ca bate falimentul la use si nu mai e nici un patriotism...
Nae face o figura foarte mahnita; e asa de obidit, incat ai crede ca vrea sa planga.
- Bine, Nae - zic eu - nu trebuie sa fie omul asa de pesimist. Lucrurile or sa se-ndrepte... este o recolta admirabila.
Nae, schimband figura si zambind cu compatimire de ignoranta mea:
- Ce recolta, nene, ce recolta? Dumneata n-ai vazut rapita?
- N-am vazut-o, ca n-am fost pe-afara.
- Apoi vezi!... Rapita, moft!
- Ei! moft.
- Fireste ca moft, ca nu poate pentru ca sa dea nici patruzeci de milioane, si dumnealor, ma-ntelegi, lucru mare! parc-a apucat pe Dumnezeu de-un picior cu rapita, care o sa poata dumnealor pentru ca sa ia doua chile la pogon... Ai vazut acuma? unde sunt o suta cinzeci de milioane, care se lauda?
- Bine, da' numai rapita e?... da' graul?... da' porumbul?... da' alelalte?
Nae, iritat, maimutindu-mi tonul:
- Da' cuponul de iulie? Da' cuponul de septemvrie? da' cuponul de noiemvrie? da' alelalte?
- O sa le platim.
Nae, incarcand tonul:
- O sa le platiti! Cu ce o sa le platiti? Nu te mai lipesti de Disconto...
- Ce-i aia?
- Aia-i aia, care stii dumneata de cate ori am spus eu, ca o sa se-nfunde odata cu cheltuielile nebunesti, care pot pentru ca sa zic ca nici o tara nu s-a mai intamplat, pentru ca sa vie si sa zica la un moment: nu mai am drept ca sa ma imprumut fara voia dumitale! care atunci insemneaza ca nu mai esti independenta nici la tine acasa, dupa ce ti-ai varsat sangele ca sa ajungem pentru ca sa aiba fortificatii si sa poti zice la un moment dat: pana aci! nu permit!
- in sfarsit, guvernul o sa...
Nae ma-ntrerupe:
- Las' ca si guvernul... Dumnezeu il stie si pe el, care toate gazetele urla in fiecare zi despre criza ministeriala, pentru ca nu se-mpaca, si numa intrigi si la conservatori si la liberali, in loc sa faca un guvern de coalitie, cu toti barbatii de stat, care sa le zica regele, ma-ntelegi, serios: va ordon pentru ca sa limpeziti situatiunea, finca asa nu poate pentru ca sa mearga, ca dumneata sa tragi incolo si dumnealui incoace, fiinca, niciodata nu s-a-ntamplat in alte tari, nici pe vremea fanariotilor, putem pentru ca sa zicem, nici inainte de independenta, in detrimentul prestigiului, care trebuie toti sa lupte, daca e vorba sa aiba pretentii de oameni politici... Dumneata nu vezi, cu chestia economiilor...
- Ba vaz!
- Apoi, daca vezi, ce mai umbli cu mofturi?
- Ba nu umblu de loc cu mofturi; e o chestie destul de grea.
- Economii? Hm! Zice ca face economii... mofturi! si cu bugetul incarcat cu treizeci si sase de milioane, care ma prinz cu dumneata pe ce poftesti ca nu poate pentru ca sa fie o realitate...
- Daca e vorba de economii - zic eu - pentru ce nu desfiintam armata, care?...
- Ce vorbesti, domnule? se poate sa spui astfel de absurditati?... tocmai acuma sa desfiintam armata?
- De ce nu?
- Dumneata nu vezi cum se incurca lucrurile in politica, care nu poti pentru ca sa stii de azi pe maine cum poate pentru ca sa devie o complicatiune... Dumneata nu vezi ce se petrece in China cu boxerii, si toata Europa nu poate pentru ca sa se-nteleaga; asta e o chestie mare, nu vorbi asa, imi pare rau!
S-a racorit binisor... Ceata s-a lasat incet-incet peste capetele noastre, asezandu-se iar la pamant. E tarziu... Fanaragiul companiei de gaz a inceput sa inchida becurile. Se face ziua. Platim si ne sculam.
- Unde mergem? intreaba Nae.
- Eu - zic - ma duc spre casa.
- Ai la o simigerie, trebuie sa scoata covrigi calzi.
- E tarziu, Nae...
- Eu nu ma duc d-acu acasa, zice Nae... Mai umblu prin oras... pan-o face.
- Cine sa faca?
- Nevasta-mea.
- Ce?
- O apucase aseara durerile.
- !...
- Nu pot, monser, pentru ca sa stau cand face... Ma plimb asa de colo pana colo; mai beau o bere, un macmahon, un svart, mai vorbesc cu un prietin, trece vremea; si cand ma-ntorc... gata.
- Face greu?
- stii, nici prea-prea, nici foarte-foarte. al din urma, Costica, a fost mai greu: i l-a scos cu fiarele...
- !!...
- Acu a venit doctorul, da' a zis ca poate pentru ca sa n-aiba trebuinta de cleste...
- !!...
in momentul cand deschiz ochii cat pot mai mari, trece o birja cu o dama. La lumina zorilor, Nae recunoaste desigur pe acea dama, pentru ca incepe sa strige, luandu-se dupa trasura:
- Madam ionescu!... Coana moasa! Madam ionescu!
Dama intoarce capul, recunoaste si ea pe Nae si opreste trasura.
- A facut? intreaba Nae.
- Da, raspunde moasa.
- Usor? intreb eu.
- Foarte usor.
- Uf! adaog. Ce?
- Baiat.
si trasura moasei porneste.
- Bravo, Nae! sa-ti traiasca!
- Mersi, asemenea... Ei, acu nu mai am grija... Ai la simigerie...
si ma ia la brat.
- stii ce-ar trebui la noi? zice Nae.
- Ce?
- O tiranie ca in Rusia... Nu mai merge, ma-ntelegi, constitutia, care aceea ce vezi ca se petrece, nu poti pentru ca...
Zic:
- Nae! scuza-ma: e asa de tarziu, care nu pot pentru ca sa mai merg...
- imi pare rau...
- Mi-e asa de somn, care trebuie negresit pentru ca sa ma culc. La revedere.
M-am suit intr-o birja si l-am lasat pe fericitul tata pentru ca sa mearga singur la simigerie.
Universul, 23 iunie 1900
Situatiunea
Aceasta pagina a fost accesata de 8346 ori.
