Premiul intai
de Ion Luca Caragiale
O reminescenta din tineretele pedagogului
Era la scoala no. 1 de baieti "Decebal" din urbea G... Trei ani de-a randul, din clasa intaia primara si pana-n a treia, doi scolari eminenti si-au disputat cununa de merisor, smulgand admiratia profesorilor, revizorilor, inspectorilor si tutulor autoritatilor.
Acesti doi scolari sunt Artur Ionescu si Ionita Paunescu.
Cel dantai este fiul unic al lui d. Mandache Ionescu, mare proprietar, omul cel mai influent si mai cu greutate din tot judetul si stalpul oricarui guvern. Asta e bine; caci fara d. Mandache cu greu s-ar putea guverna in acel judet.
Cel d-al doilea este copilul natural al Paunii vaduvei, menajera, care traieste cu lucrul pe la case boieresti.
in clasa intaia au obtinut:
Artur Ionescu, media 9 si fractia 97 si trei sferturi;
Ionita Paunescu, media 9 si fractia 98 si un sfert.
Premiul intai cu cununa: Ionita.
in clasa a doua:
Artur Ionescu, media 9 si fractia 98 si jumatate; .
Ionita Paunescu, media 9 si fractia 99 si un sfert.
Premiul intai cu cununa: iar Ionita.
in clasa a treia:
Artur Ionescu, media 9 si fractia 99 si jumatate;
Ionita Paunescu, media 9 si fractia 99 si 3/4.
in sfarsit, acuma termina acesti doi eminenti scolari clasa a patra.
D. Mandache Ionescu a zis scurt lui Artur:
- Daca iei premiul intai cu cununa, te duc la expozitie; daca nu, mergem la tara.
si cand d. Mandache zice ceva scurt, apoi e lucru zis.
Toata urbea asteapta cu incordata nerabdare sa vina rezultatul examenului anual si impartirea premielor.
Cetatenii de marca incep sa faca prinsori: reactionarii pariaza pentru Ionita, progresistii pentru Artur.
La cafeneaua centrala, sunt in prinsoare peste treizeci de dulceti si cam tot atatea cafele, placinte, branzoaice si mismasuri.
Numai d-ta, iubite cetitor, numai d-ta, care inca n-ai fost mama, nu vei putea intelege emotia si neastamparul din ce m ce crescande ale mamei lui Artur, gratioasa madam Aglae Ionescu.
Madam Ionescu sta, umbla, mananca, doarme, face orisice, fara sa poata parasi un moment gandul ca si-n anul acesta fractiunea lui Artur are sa fie covarsita de a lui Ionita; caci, se-ntelege, nu poate fi vorba decat de o mica diferenta de fractie a fractiei, amandoi concurentii fiind eminenti.
Chinuita de gandul ei, mama lui Artur, intalnind in strada pe d. Tiberiu Bumbes, institutorul, care o saluta pana la pamant, se hotaraste sa-si calce pe inima, opreste caleasca si striga:
- Pardon, domnule Bumbes! un cuvant...
- Cu tot respectul! zice foarte unsuros tanarul Tiberiu si se apropie cu capul gol de scara trasurii.
- As dori sa va vorbesc ceva... Puteti, daca nu va aduce prea mult deranj, sa poftiti chiar astazi pe la mine...
- Doamna mea... zice d. Tiberiu incantat.
- ...Pe la ceasurile unu si jumatate dupa amiaz'...
- Cu placere, doamna mea... cu mare placere... . .
- Atunci, la unu si jumatate negresit... Sa va astept?... Veniti?...
- Nesmintit, doamna mea!...
O salutare gratioasa!... Trasura porneste... D. Tiberiu se acopere si merge la barbier, sa-si potriveasca ciocul, mustatile si parul, pe care-l piaptana drept in sus.
De ce adica - se-ntreaba cetitorul - madam Ionescu trebuie sa-si calce pe inima, cand opreste trasura spre a vorbi d-lui Bumbes?
O! raspunz eu; este un lucru intim, pe care am uitat sa-l spun mai dinainte. Iata:
D. Tiberiu este tanar, si este un secret public in tot orasul ca acest tanar adora-n tacere pe gratioasa Aglaia, care nu poate sa sufere pe tanarul Tiberiu, fiindca acesta se uita foarte crucis.
De cate ori, in treacat, il vede aruncandu-i ocheade galese pe sub ochelarii lui albastri, fiindca poarta ochelari albastri, o apuca un fel de lesin la inima cu dureri de cap; incepe sa caste, si casca, si casca si trebuie sa mearga numaidecat acasa, sa puie sa-i descante de deochi.
La un bal de binefacere, iarna trecuta, d. Bumbes sta intr-un colt al salonului si privea pe gratioasa doamna Ionescu dantand. A privit-o mult; ea a inceput sa caste, a cascat mult, pana cand, in mijlocul unei figuri de cadril, a dat un tipat nabusit, i-a venit rau, a vrut sa caza, si au trebuit s-o scoata pe brate afara la aer si sa-i descante.
Daca-n treacat si de departe, ochii sasii ai d-lui Tiberiu exercita asa influenta asupra nervilor acestei dame, fireste ca pasul ce s-a hotarat ea sa-l faca, trebuie sa-l fi facut calcandu-si pe inima. Trebuie sa aiba mult curaj aceasta persoana ca sa se supuna de bunavoie maleficiului, asa de aproape, piept in piept.
E unu si douazeci si cinci de minute...
Iata ca suna cineva... Doamna Ionescu simte ca-ncepe sa-i zvacneasca in partea stanga a corsetului.
E omul cu ochelari albastri.
Jupaneasa-l introduce in salon.
Tanarul institutor poarta o redingota neagra foarte lunga-n poale;
in schimb, pantalonii tot negri sunt destul de scurti; jiletca alba deschisa; o funda mare rose-pale la gat, ale carei capataie falfaie la fiecare miscare pe manisca egretie ca portolanul; in picioare pantofi galbeni si ciorapi creme; in maini manusi gris-perle; o palariuta canotiera de paie de deosebite fete, cu panglica ecoseza asortata si umbrela cenusie de soare. Fiindca-i vant afara, palaria este garantata cu siretul petrecut printr-un nasture al redingotei.
in salon nu este nimini.
D. Bumbes isi scoate palaria pe care o tine-n mana stanga, pune umbrela langa un scaun, apoi trece drept la oglinda din fata, isi potriveste cravata si manisca egretie, care tot iese afara din jiletca, isi scoate bine mansetele si asteapta-n picioare.
O usa se deschide... E stapana casii, mai stralucitoare ca totdeauna, sorbind pe nari dintr-o batista inmuiata in triplu extract de vervena. Femeia se opreste palida-n usa, ca sub puterea unei fascinatiuni.
D. Bumbes inca se recomanda.
Dupa salutarile obligatorie in asa circumstanta, doamna face, cu o sfortare eroica, doi pasi, si pofteste pe tanarul sa ia loc, apoi sade si ea, stergandu-se cu batista udata.
Tanarul ia cu precautiune de la spate poalele redingotei, le aduce bine in fata si se aseaza.
- De mult nu am avut placerea a va vedea, domnule Bumbes...
- Ei! doamna nu m-a vazut; dar eu am vazut pe doamna de multe ori, cand umbla, ma rog, in promonada si prin bolti ...
- Eu, drept sa spun, nu v-am vazut de la balul de asta-iarna...
- Ie raspunse tanarul, privind gales sub ochelari si zambind foarte ciudat. Ie! cand tontolea doamna asa delicat si espanzibil... si i-au vint un actes... cu doi ofitiri, ma rog...
- stiti pentru ce v-am chemat, domnule Bumbes?
- Ba!
- ...Sa va rog de un lucru.
- De un lucru? sa-l stiu numai cum ca... carele-i acela, ma rog frumos la doamna.
si zicand acestea, se uita grozav de adanc pe sub ochelari. Doamna tace un moment, apoi casca si se sterge pe frunte.
- No! numai doamna sa spuna, ma rog, apoi eu sunt gata la comando, ma rog. No! ce, porunceste doamna, ma rog? si iar se uita... Doamna casca grozav, apoi, mirosind batista si aplecand ochii-n jos:
- As dori ca Artur al meu sa ia si el o data premiul intai; destul l-a tot luat feciorul Paunii. Pana cand atata persecutie pentru copilul meu?
- No! ca-z asta, ma rog frumos la doamna, nu-i perzecutiune; asta, mai apoi se conzidareaza dupa coefitenturi, ma rog.
Doamna ridica ochii si, intalnind privirile de sub ochelarii albastri, inghite-n sec si iar si-i pleaca.
- Eu tocmai de asta am tinut sa va vorbesc, ca sa va rog... ca sa va rog sa fiti mai indulgenti cu Artur... Ce Dumnezeu, pentru un punct la suta!
- Ei! ei! un punct... Apoi aia trubuie ca sa fie conziderat, ma rog frumos la doamna.
- Ei!... daca ai vrea d-ta! Se aud trosnind falcile doamnei.
- No! ca-z aia altcum nu depanda de la vointa mea, ma rog; aia s-a hotarat in conziliul institutorilor.
- Cum, s-a hotarat deja?
- Ie! s-a hotarat, ma rog, de aseara, dupa calculatiunea coefitientelor.
- si... cat a avut feciorul Paunii?
- Apoi, ma rog frumos, putem sa spunem la doamna pretize.
D. Bumbes scoate o hartie din buzunar si citeste:
- Paunescu Ioanitiu, media 9 si fractiunea 99 si jumutate, ma rog.
- si... Artur?
- Apoi, ma rog frumos, putem sa spunem si aia la doamna pretize... Ionescu Artur, media 9 si fractiunea 99 si un sfert, ma rog. Doamna se scoala, si hotarata:
- si pentru atata diferenta, nici in anul asta, Artur sa nu ia premiul intai?... Atunci pentru ce ai venit aici?
D. Tiberiu, foarte afectat, ridicandu-se si potrivindu-si poalele:
- Apoi pentru ca m-au chemat doamna, ma rog. Ca-z eu daca nu mi-ar fi facut onoare doamna sa ma cheme, eu apoi n-as fi cutezat altcum sa ma prezentez la doamna, ma rog frumos.... Zic zeu lui Dumnezeu!
Doamna suna. Jupaneasa intra.
- Sa-l dati afara pe domnul.
- Sa am iertare, ma rog...
- Afara!
Doamna iese pe unde a venit, foarte nervoasa.
- No! ca-z nu trubuie sa fie grobiana doamna! ma duc, ma rog... Cu tot respectul si conzideratiunea... am onoare.
Jupaneasa il impinge. D. Tiberiu pleaca injurand ungureste.
De prisos a mai spune ca, seara, la d. prefect al judetului, unde era de fata si d. Mandache Ionescu, s-a petrecut o scena foarte penibila, cand d. prefect, in vreme ce d. Mandache citea o gazeta, i-a zis d-lui Bumbes cu toata asprimea:
- si, in sfarsit, alege! vrei sa ramai aci la noi, ori vrei sa pleci maine? Ai inteles?
La acestea, d. Bumbes a avut curajul sa raspunza:
- Ie... Ca-z asta nu-i greu lucru de ales!... Sa am iertare, nu trubuie sa se supere d. prefect si sa fie grob, ma rog frumos... Facem apoi la fractiune o mica rectificatiune...
si, scotand catalogul:
- ...Paunescu Ioanitiu, media 9 si fractiunea 99 si jumutate; apoi, Artur Ionescu, ma rog frumos, media 9 si fractiunea 99 si trei firtale... No! vezi numa!
Universul, 3 iulie 1900
Premiul intai
Aceasta pagina a fost accesata de 19940 ori.
