Lache si Mache
de Ion Luca Caragiale
Multe si marunte s-au vorbit despre inseparabilii Orest si Pilad din anticitate, insa, cu drept cuvant, vremurile de acum se vor mandri cu povestirea istoriei lui Lache si Mache, caci in adevar acesti doi oameni nu pot avea decat una si aceeasi istorie: ei vor da exemplu veacurilor viitoare despre puterea prietesugului.
Cine a cunoscut pe unul a cunoscut si pe celalalt, fiindca amandoi mai aproape traiesc, mai aproape dorm, decat chiar fratii cei lipiti din Siam.
Cine zice Lache zice Mache si viceversa. Cel dantai s-a nascut la Severin tot in ziua si ceasul in care a vazut cel d-al doilea lumina la Dorohoi: pe amandoi i-a tras ata la Bucuresti, pentru a imbratisa cariera de copist.
Daca la vreo raspantie vezi aratandu-se mutra unuia, asteapta putin si vei vedea si pe celalalt, care, intarziind pentru cine stie ce, isi grabeste pasul ca sa-si ajunga jumatatea; in adevar jumatate, caci Lache si Mache nu sunt decat unul si acelasi in doua fete, doime de o fiinta si nedespartita.
Viata lor seamana foarte mult cu un sistem solar dublu, in care fiecare joaca pe rand rolul centrului, pe cand celalalt i se roteste imprejur. Cand buzunarul lui Lache infatiseaza o greutate oarecare, dansul este soarele sistemului, iar Mache planeta respectiva. A doua zi insa vedem ca Mache straluceste cu jiletca palpitanda, iar Lache graviteaza in spatiu, urmandu-l foarte ascultator.
Amandoi fumeaza, insa nici unul nu are tabachere, si de aceea nici nu cumpara tutun, fiindca s-ar usca in buzunar. Astfel cand Mache se intampla sa-ti ceara o tigara, trebuie sa-i dai doua, sau daca nu, dansul face o tigara venerabila de senator, si dupa ce-ti mai ia si cateva foite de hartie, merge sa-mparta prada cu celalalt.
Daca vreun cunoscut voieste sa cinsteasca cu o cafea pe Lache, acesta refuza cinstea in favoarea lui Mache, si astfel cunoscutul e silit sa-i cinsteasca pe amandoi.
La teatru merg cateodata amandoi la galerie cu un singur franc: unul plateste, iar celalalt intra pe mofturi cu contramarca aceluiasi bilet.
Biliard nu joaca niciodata, fiindca in orice caz tot o jumatate din ei ar trebui sa pagubeasca - ar fi absurd ca si cand ar conspira tatal impotriva fiului, ori sf. duh impotriva tatalui. Cand au pofta de joc, unul ia la carambolaj pe vreun ageamiu vadit, si cat tine partida, cel ce nu joaca sta imprejurul biliardului, facand toate chipurile ca sa demoralizeze pe adversarul jumatatii sale.
Pentru ca-si platesc cinstit datoriile, cand si le pot plati, Lache si Mache se bucura de oarecare credit la cafeneaua unde beau regulat, mai de multe ori nu cu banii lor, cafea dupa masa. De aceea si chelnerul ii trece pe o singura foaie a catastifului, la una si aceeasi partida. Cand datoria a atins o cifra prea mare, trecand spre exemplu peste doi lei, atunci cel care intra intai pe usa cafenelii - acela fiind deocamdata soarele sistemului - plateste socoteala.
Lache si Mache sunt tineri cu carte; ei stiu de toate cate nimic, asa sunt adevaratii enciclopedisti. Lache este inalt la inchipuire, Mache e adanc. Asa dansii iau parte cu mult succes la toate discutiile ce se ivesc la cafeneaua lor obisnuita: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constitutionale, progresele electricitatii, microbii, Wagner, Darwin, Panama, Julie la Belle, spiritism, fachirism, l'Exilee s.cl., s.cl.
in cea dantai saptamana dupa luarea lefii, principiele lor se intemeiaza: pe recunoasterea ordinii si scopului providential in mersul omenirii; pe adevarul ca omul nu este numai o vita, care traieste pentru a manca si a bea, ci un agent dumnezeiesc, insarcinat cu o misie inalta in complexul universului; pe necesitatea guvernului aflator la putere; in fine, pe temeiuri pur conservatoare.
Deodata insa cu iesirea celor din urma gologani din jiletcile lor, Lache si Mache parasesc aceste principii "uzate" si "false"; atunci lumea si omenirea sunt numai o confuzie fara plan nici ordine; guvernele toate sunt rele, dar cel mai rau e cel de fata; omul este un joc nenorocit al oarbei intamplari, o victima a societatii - principii aproape anarhiste - totul se stinge intr-un mormant! - amar scepticism!
"Mananca si bea, Lache ori Mache! ca cu atata ai sa te alegi!" isi zic ei adanc blazati.
Din nenorocire, ei isi daruiesc asa moderne povete tocmai dupa o saptamana de la luarea lefii.
si cine si-ar inchipui ca aceasta inestricabila armonie a lor era cat p-aci sa se strice odata.
Lache era inamorat si isi facea curtea in mahalaua departata a slabiciunii sale, insotit de Mache. Persoana - din gresala, desigur - incepu sa palpiteze pentru acesta.
Imprudenta, la biletul anonim al unuia, raspunse celuilalt:"D-sale d-lui Mache, functionar". Adresantului ii fu peste putinta sa disimuleze, fata cu nefericitul prietin, aerul de satisfactie pe care-l da omului orice triumf de care el nu era sigur. Figura adresantului era radioasa, a lui Lache lugubra: pentru intaia oara de cand se cunosteau, cele doua chipuri avura doua deosebite feluri de expresie - si ce deosebire fatala!
De aci, urma grozavul fenomen al rupturei prietesugului lor. in acea zi, vremea s-a stricat, cerul s-a turburat, si cu trasnete infricosate a cazut ploaie si piatra cat oul de gasca asupra Bucurestilor, dupa care s-a aratat pe cer si o cometa cu coada zbarlita, spre marea indignare a astronomilor romani, cari uitasera s-o treaca la calendarul anului.
in seara acelei zile nefaste, Lache, band trist si zdrobit cafeaua, a fost intrebat cu mult interes de toti musteriii si chelnerii din cafenea, ca ce s-a facut Mache. El raspundea cu adanca amaraciune si cu glasul inecat:
"De unde pot pentru ca sa stiu eu?... Nu stiu!"
Pentru a o suta oara era sa i se adreseze aceeasi intrebare, la care probabil el ar fi raspuns cu aceleasi amare cuvinte, cand Mache, plouat ca un cotoi aventurier, intra in cafenea: nu se vazusera de douazeci si trei de ceasuri si trei sferturi! Aceea ce se petrecu in momentul acela intre ei nu se poate scrie cu nici un fel de condei. Amandoi cu lacrimi in ochi se repezira in brate unul la altul cum se repede fierul la magnet:
- Lache!
- Mache!
Atunci, cerul se-nsenina de tot, trasnetele si grindina se departara, iar steaua cu coada pieri de pe cer, spre marea multumire a astronomilor romani, cari se mangaiara, ca, daca uitasera a o prevesti la calindarul anului, nu fusese cel putin decat o cometa neserioasa.
1877-1878
Lache si Mache
Aceasta pagina a fost accesata de 9905 ori.
