Emulatiune
de Ion Luca Caragiale
Doua zile intregi, 10 si 11 mai, vechea noastra cunostinta, d. Marius Chicos Rostogan, pedagogul absolut, a urmarit cu cel mai viu interes, pas cu pas, pe elevii liceului "Traian" de la Severin, cari au fost aceea ce se numeste le clou (cuiul) cu ocazia festivitatilor nationale in anul acesta.
Prin multe emotiuni a trecut ziua eminentul pedagog, si ceea ce vedea ziua nu-l lasa sa doarma noaptea. Acel cui al sarbatorilor regale i-a ramas la inima.
Dupa doua zile de emotiuni adanci si de ganduri inalte, dupa doua nopti de insomnie, d. M. Ch. Rostogan intra vineri, 12 mai, dimineata, in clasa foarte posomorat.
Se vede bine, dupa fizionomia si dupa miscarile eminentului profesor, ca sufletul i-e incarcat.
De ce, oare?
Vom vedea indata ce-l vom asculta.
Cititorul stie, fara sa mai alteram modul normal de a scrie romaneasca, micile particularitati de pronuntare ale eroului nostru national-cultural.
Profesorul intra, cum am zis, posomorat; se uita lung la scolari, clatina din cap considerandu-i, apoi incepe solemn.
Sa-l ascultam cu atentia cuvenita.
Profesorul: No!... care dinta voi au fost ieri s-alantaieri la paradie?
scolarul Ionescu : Am fost toti, domnule...
Profesorul: Toti?... bine! Vaz't-ati numa la paradie pe colejii vosti din ghimnazium "Traian" de la Turnul Zeverin, cari au vin't ...
scolarul Georgescu: Numa' dupa ei ne-am tinut toata ziua, domnule; d-aia n-am venit ieri la scoala.
Profesorul: N-ati vin't ieri la scoala, ha?...
scolarul Otopeanu: Nu, domnule, ca te-am vazut si pe dumneata ca umblai dupa ei, si...
Profesorul : No !... vaz't-ati numa?...
scolarul Ionescu : Dumitale ti-era cald, domnule...
Profesorul: Ha!
scolarul Otopeanu: Te stergeai mereu cu basmaua...
Profesorul (impacientat): Tu inchide-ti ratul!... No!... vaz't-ati numa ieri s-alantaieri la paradie cum au fost cununate cu lauri si inalta aprobatiune distiplina aceea si aplicatiunea aceea, m' rog, pe carea au aratat-o scolerii aceia?
Otopeanu: Pai ?
Profesorul: No!... vaz't-ati numa ce iaste lucrul acela, m' rog, carele se cheama respectul datorintii (cu elevatiune) carele este fundamantul acelui lucru, m' rog, carele se cheama adevaratul romagnism?... Ca-z eu ce va spun in toate zilele, magarilor! si va mustruluiesc (foarte sentimental) cu aceea dragoste, cu acel devotamant ca un adevarat parinte pantru copiii lui m' rog! ca sa scot si din voi, oameni... si voi (foarte mahnit) n-ascultati!
scolarul Otopeanu (afectat de mahnirea profesorului) :
Ba, ascultam, domnule!
Profesorul (schimband tonul, foarte aspru) : Ba n-ascultati, ratanilor! ca daca ati fi ascultat, in atata vreme, de patru ani, de cand fac cu voi rotatiune, mi-ar fi succes si mie sa va scot o data la un defilir in paradie; sa capat si eu aceea inalta aprobatiune, carea este ca o recompenza, m' rog.
scolarul Anibal Ionescu (facand zgomot in banca, cu tonul infundat catra camaradul sau Otopeanu) : Astampar'te, dom'le!
Profesorul (tunator) : Ce-i acolo, animale? (Ia rigla de la tabla si o joaca-n aer.)
Ionescu : Domnule ! Otopeanu nu ma lasa-n pace.
Profesorul: Otopene! socotesti ca nu ti-s urechile destul de lunji?
Otopeanu: Nu... domnule! nu i-am facut nimica... el nu ma lasa pe mine.
Ionescu : Nu, domnule!
Profesorul (cu toata asprimea): Silentium! No!... uitati-va numa vitele, cum nu stie asculta cu atentiune cand le vorbesc de un asa lucru, m' rog, care ar trubui sa provoace o emulatiune... Pantru aceea, toate ostenelile mele cu cele mai din urma metoade nu mi-au succes! (Se emotioneaza treptat.) Pantru aceea doara ieri s-alantaieri am simtit acel simtamint carele se numeste, m'rog, penetratiune, cand am vazut aceea mandreta de scoleri ca o lejiune din acelea cari au vin't cu divul Traian si au trecut intai pe la Viminacium - Ionescule! - si a doilea pe la Egreta-Drubetis - Ghiorghiescule! - pe podul lui Apolodor - Otopene!!! - ...aceea mandreta de scoleri, cu peptu-naintre, cu capu-ndarapt, cu pas amasurat pe muzica! (Ridica linia ca o sabie, scoate pieptul, inalta fruntea.) Asa scoleri sa fi avut, ca sa fac cu ei, m' rog, un defilir! (Porneste.) Links! rechts! links! rechts! links! Rechts! (Defileaza pe dinaintea bancilor cu mult soldatesc.)
scolarii aplauda foarte veseli.
Profesorul (oprindu-se ostenit) : Asa scoleri romani imi trubuia mie! da nu niste loaze levantine ca voi, care nu stiti decat numa doara sa va ranjiti si nu aveti respect pentru datorinta!
scolarul Ionescu : Domnule, tata spunea aseara c-a citit la gazeta, ca zice ca e acolo la Severin un profesor mare, l-a decorat regele, ca zice ca el...
Profesorul (cu humor) : Ce e tata-tau?
Ionescu: E de aici, domnule!
Profesorul: Nu te-ntreb de unde-i, prostule! te-ntreb, ce-i?
Ionescu : Ce sa fie, domnule!
Profesorul : Ce mestersug are, boule? Ce-i? popa? negustor? hengher?
Ionescu : Nu, domnule... pantofar, zice ca-l cheama d. Costescu.
Profesoral: Pe cine-l cheama d. Costescu? pe tata-tau?
Ionescu: Nu, domnule; pe profesorul de la Severin; zicea tata: asa'profesor, halal sa-i fie!
Profesorul: Spune-i tata-tau, susterului, asa de la mine: ne, sutor, ultra crepidam, ca-z doar nu toti sustarii or sa aiba compekenta sa se pronunte obiectiv asupra metoaghelor de pedagojie care iaste cea mai inalta stiinta. intelesu-m-ai?
Ionescu : Nu, domnule !
Profesoral: Vina tata-tau si mumii-ti, ca te-or facut prostovan!
scolarul Georgescu: Domnule, pe mine a zis tata ca ma trimete la Severin in gimnaziu... la d. Costescu.
Profesorul: Da tata-tau ce-i ?
Georgescu: Avocat si deputat...
Profesorul: Te poate trimite si la Kecikemet! tot dejaba! daca n-ai aplicatiune, n-are ce-ti face, sa fie nu Costescu, sa fie, m' rog, si cel mai emininke pedagog, m' rog sa fie macar si Pestalotiu! ca-z doara te-am proboluit de atata vreme, de patru ani, de cand fac cu tine rotatiune!
Otopeanu: si eu o sa rog pe taica sa ma trimeata tot la d. Costescu...
Profesorul: Da trimeata-te si la furci!... (Schimand tonul:) No! basta cu colocvia! Nu vreau sa va las sa mereti mai departe in ghimnazium fara sa aveti si voi o distiplina. Curand acuma va veni finele anului, cand vom arata, m' rog, cu totii onoratului ministeriu cum am stiut sa ne implinim datorinta, ca sa capatam si noi o inalta aprobatiune.
Pantru aceea dar, m-am hotarat ca de astazi o oara pe zi sa aiba o destinatiune hotarata pantru mustruluiala, ca sa proboluim, m' rog, spiritul nostru de emulatiune. De astazi, vom incepe sa facem pana la impartirea premiilor ecsertir. Aceia dinta voi, cari vor avea mai multa aplicatiune, vor fi amasurat, corporali si undrofitiri, iar acele loaze, cari vor fi prosti, vor ramane catane proaste. Trubuie ca sa aratam si noi, m' rog, onoratei azistente, care va fi de fata ca sa ne onoreza la un defilir, ca ne-am dat osteneala, asa ca toti musai sa strije cu patriotism: virtus romana rediviva!
No!... acum sa va vaz! toti dupa mine la ecsertir, ca o lejiune traiana!
(Merge la usa, o deschide de perete; apoi se-ntoarce, ia rigla ca o sabie, aseaza pe copii in linie de companie, si porneste urmat de micii legionari, comandand:)
Peptu-naintre! capu-ndarapt! forvert! mars! Links ! rechts! linksl rechts!
(Iese pe use. Copiii urmeaza foarte mandri pe comandantul lor. Ajung in curte.)
Profesorul (se opreste si comanda): Halt!
scolarii se opresc in repaos pe loc.
Profesorul asudat, se sterge cu basmaua: No! vaz't-ati ca nu e vun lucru mare, daca aveti o tar de atentiune si de aplicatiune?... Ganditi-va numa la reusita aceea mareata - cand onoratele matroane romane ale sotietatii (cu mandrie prospectiva crescanda) vor arunca cununi de flori asupra voasta, si feld-maresalii si gheneralii, si onoratul ministeriu, si toti spectatii inspectori, si rejele si rejina, si cronprintii, cari sunt, m' rog, mai mari ca un erthertoc , va vor da inalta aprobatiune, si mie, profesorelui vost', pantru implinirea datorintii dupa metoada mea, o distintiune, m' rog, o decoratiune pana sa ma puna in penziune, cum i-or dat si Costescului, m' rog! - ganditi-va numa la reusita aceea mareata, care, neam de neamul vost', niste ratani! nu s-au invrednicit, ma rog!
Ionescu: Da!... da noi n-avem ca baietii lu' d. Costescu, muzica.
Profesorul; Muzica nu-i de lipsa!... Destulu-ti-i un trombetas si un dobas la o mica lejiune romana!
Otopeanu: Eu bat toba, domnule!
Profesorul (obosit): S-o bati pe pielea tata-tau, magariule! No!... destulu-i pantru astazi. Mereti acas' cu mandrie la mamele voastre, si mane cu totii iar la ecsertir!
Copiii vor sa iasa in neregula. Profesorul zbiara: "halt!" Ei se pun in rand si ies pe poarta scoalei, militareste, pe cand profesorul le comanda cadenta pasului: "links! rechts!"
Universul, 19 mai 1900
Emulatiune
Aceasta pagina a fost accesata de 5259 ori.
