Cum se inteleg taranii
de Ion Luca Caragiale
Straja satului vine la casa unui taran si-i bate in geam. Se incinge o conversatie:
- Hei, ma din casa!
- Cine?
- Tu!
- Eu?
- Pai cine!
- Ce-i?
- Cum ce-i?
- Pai ce-i?
- Ai o scrisoare!
- Cine, ma?
- Tu.
- Eu?
- Pai cine.
- Ad-o-ncoa!
- Ce, ma?
- Scrisoarea.
- Ce scrisoare?
- stiu eu ce scrisoare?
- Trebuie sa platesti!
- Ce, ma?
- Cum ce?
- Ce sa platesc?
- Porto.
- Cine?
- Tu.
- Eu?
- Pai tu.
- Ce porto, ma?
- Iaca, porto.
- Cum asa?
- Pai, stiu!
- Nu-i platita?
- Ce?
- Scrisoarea.
- Ehei!
- Cum ehei?
- Ai sa dai, mai!
- Ce?
- Bani.
- Ce bani?
- Porto.
- Cat, ma?
- Ce cat?
- Cati bani, ma?
- 15.
- Cum 15?
- Pai!
- Dar de ce, ma?
- Nu stiu.
- Iaca 15.
- Asa.
- Ei, da-mi-o!
- Ce, ma?
- Scrisoarea.
- Ce scrisoare?
- Care ai adus-o.
- Eu, ma?
- Pai cine?
- N-am adus-o.
- Pai cum?
- Nu-i la mine.
- Asta-i!
- Cum asta-i?
- Unde-i, ma?
- Cine?
- Scrisoarea.
- La primarie.
- Ba la dracul!
- Ba, asa.
- Pai, cum?
- Sa te duci sa ti-o iei.
Vatra, 1894
Cum se inteleg taranii
Aceasta pagina a fost accesata de 13736 ori.
