Caldura mare
de Ion Luca Caragiale
Termometrul spune la umbra 33 de grade Celsius... Sub arsita soarelui, se opreste o birje, in strada Pacientei, la numarul 11 bis, catre orele trei dupa-amiaz'. Un domn se da jos din trasura si cu pas molesit s-apropie de usa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei. Suna o data... nimic; de doua, de trei... iar nimic; se razima in buton cu degetul, pe care nu-l mai ridica... in sfarsit, un fecior vine sa deschida.
in tot ce urmeaza, persoanele toate pastreaza un calm imperturbabil, egal si plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasa?
Feciorul: Da, dar mi-a poruncit sa spui, daca l-o cauta cineva, c-a plecat la tara.
D. : Dumneata spune-i c-am venit eu.
F. : Nu pot, domnule.
D. : De ce?
F. : E incuiata odaia.
D. : Bate-i sa deschida.
F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui cand a plecat.
D. : Care va sa zica, a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Amice, esti... idiot!
F. : Ba nu, domnule.
D. : Zici ca nu-i acasa.
F. : Ba-i acasa. domnule.
D. : Apoi, nu zisesi c-a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Atunci e acasa.
F. : Ba nu, da n-a plecat la tara, a iesit asa.
D. : Unde?
F. : in oras!
D. : Unde?!
F. : in Bucuresti.
D. : Atunci sa-i spui c-am venit eu.
F. : Cum va cheama pe dv.?
D. : Ce-ti pasa?
F. : Ca sa-i spui.
D. : Ce sa-i spui? de unde stii ce sa-i spui, daca nu ti-am spus ce sa-i spui? Stai, intai sa-ti spun; nu te repezi... Sa-i spui cand s-o-ntoarce ca l-a cautat...
F. : Cine?
D. : Eu.
F. : Numele dv.?...
D. : Destul, atata! ma cunoaste dumnealui... suntem prieteni...
F. : Bine, domnule.
D. : Ai inteles?
F. : Am inteles.
D. : A!... Spune-i ca sa ne-ntalnim negresit.
F. : Unde?
D. : stie dumnealui... Da sa vie neaparat.
F. : Cand?
D. : Cand o putea.
F. : Prea bine.
D. : Ai inteles?
F. : Am inteles.
D. : A!... si daca vede pe amicul nostru...
F. : Care amic?
D. : stie dumnealui!... sa-i spuie ca nu s-a putut reusi cu afacerea stiuta nimic, fiindca am vorbit cu persoana... Nu uita!
F. : Se poate sa uit?
D. : ...si zice ca acuma e prea tarziu, daca n-a venit la vreme; caci daca venea macar cu cateva zile inainte, alta vorba!... poate ca s-ar fi putut... tine minte!
F. : tiu, domnule...
D. : ...deoarece nu plecase inca matusa persoanei care s-a dus pentru ca sa dea arvuna tutorelui minorilor, si el nu aflase inca, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca si terminata, daca mai avea rabdare pana luni seara, cand trebuie neaparat sa se-ntoarca avocatul, fiindca s-a dus cu o hotarnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le stie dumnealui... Asa sa-i spui.
F. : Bine, domnule...
Domnul pleaca... Feciorul da sa-nchiza... Domnul se-ntoarce.
D. : A!...stii ce? nu-i spune nimic, fiinca poate nu tii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseara sa-i spui... La cate vine d. Costica seara la masa?
F. : Care d. Costica?
D. : Stapanu-tau.
F. : Care stapan, domnule?
D. : Al tau... d. Costica.
F. : Pe stapanu-meu nu-l cheama d. Costica, e propitar...
D. : Ei! si daca-i propitar?
F. : il cheama d. Popescu.
D. : si mai cum?
F. : Cum, mai cum?
D. : Fireste... Popescu, propitar... bine... si mai cum?
F. : Nu pot sa stiu.
D. : Nu-l cheama Costica Popescu?
F. : Nu.
D. : Nu se poate.
F. : Ba da, domnule.
D. : Apoi vezi?
F. : Ce sa vaz?
D. : il cheama Costica?
F. : Ba, Mitica.
D. : Mitica?... peste poate!... Ce strada e aici?
F. : Numarul 11 bis...
D. : Nu e vorba de 11 bis...
F. : A zis domnul ca nu vrea sa puna 13, ca e fatal.
D. : N-are-a face 13... Eu te-ntreb de strada. Ce strada e asta?
F. : Strada Pacientii...
D. : Strada Pacientii?... imposibil!
F. : Nu, domnule, e strada Pacientii.
D. : Atunci, nu e asta.
F. : Ba-i asta.
D. : Nu.
F. : Ba da.
D. : Eu caut din contra strada Sapientii, 11 bis, strada Sapientii, d. Costica Popescu.
F. : Asa?
D. : Asa.
F. : Atunci, nu e aici.
D. : Foarte bine.
Domnul pleaca si merge la birje. Birjarul doarme pe capra. Caii dorm la oiste.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod... este mustiriu, mo roc...
D. : Care mustiriu?
B. : Nu stii la mine, mo roc...
D. : De unde l-ai luat?
B. : Ghe acolo, mo roc...
D. : Apoi, nu sunt eu?
B. : Ie! la domnu este, mo roc...
Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se desteapta si pornesc. Domnul se ridica-n picioare, la ceafa birjarului.
D. : Asculta-ma; stii dumneata unde e strada Pacientii?
B. : Ala nu stii, mo roc...
O baba trece. Domnul opreste birja.
Domnul: Ma rog, jupaneasa, stii dumneata unde e strada Pacientii?
Baba: Asta e, maiculita.
D. : Ei, as!... Teribil e de ramolita!... Mana-nainte, birjar!
Birja porneste, Domnul face semn sa opreasca la o bacanioara in colt, unde pe prag motaie la umbra un baiat cu sortul verde.
Domnul: Tanarule, ce strada e asta?
Baiatul: Strada Pacientii...
D. : Esti un prost!... inainte, birjar!
Birja merge inca o bucata buna... Un sergent de strada sta pe o banca la poarta unei curti mari. S-a descaltat de cizme, sa-si racoreasca picioarele. Domnul face semn; birja opreste.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonati!
D. : Ma rog, nu stii dumneata unde e strada Pacientii?
S. : Chiar asta e.
D. : Imposibil.
S. : Da domnule, asta e.
D. : ...la d. Popescu, numarul 11 bis...
S. : Ei, da, mai in sus, pe mana stanga, niste case galbene-n curte, cu marchiza.
D. : A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi!... intoarce, birjar!
Moftul roman, 18 mai 1901
Caldura mare
Aceasta pagina a fost accesata de 22645 ori.
