Accelerat no.17
de Ion Luca Caragiale
Un individ purtand pe umeri o suba larga, cu o caciula mare pe ceafa, sta la masa in restaurantul Garii de Nord si bea ceai. Are un geamantan de panza cu cercuri de tinichea alaturi pe un scaun, si pe masa un sac de piele neagra, prin manusa caruia isi tine petrecuta bine mana stanga pana la incheietura bratului. Dupa figura, dupa maniere si port, trebuie sa fie vreun negustor, ori arendas din provincie.
Un domn bine imbracat, blana cu guler de astrahan si caciulita asemenea, bea cafea la alta masa, fumeaza si se uita din cand in cand catre provincial, care nu ia seama de loc ca-l observa cineva. in acelasi timp, domnul trage cu ochii la usa: asteapta desigur pe cineva, si cu nerabdare.
Negustorul plateste ceaiul. indata, iata si hamalul vine sa-i spuna ca trenul a tras la peron; ii ia geamantanul de panza si vrea sa-i ia si sacul de piele, ca sa-l usureze pe pasager; dar acesta isi trage repede mana cu sacul si refuza serviciul. Sacul nu e mare, dar trebuie sa fie greu, fiindca pasagerul, ridicandu-se, trebuie sa-l tina si de dedesubt cu mana dreapta. Hamalul porneste spre usa; negustorul dupa el.
Domnul, care n-a scapat din ochi nici o miscare, s-a ridicat si el si porneste pe urma negustorului la cativa pasi.
Negustorul s-a suit intr-un vagon de clasa intaia, si sade pe coridor cu sacul lui in brate.
Domnul se plimba de colo pana colo pe peron, tragand cu ochiul aci catra partea pe unde vin pasagerii, aci catra geamul la care sta in picioare omul cu sacul, pe cand acesta se uita foarte distrat pe geam la miscarea de pe peron.
Mai sunt cinci minute...
Domnul de pe peron se vede bine ca fierbe de nerabdare... in sfarsit, un om imbracat modest, un fel de fecior de casa, facandu-si greu loc prin multime, soseste gafaind cu un geamantan frumos de piele ruseasca, cu un tartan si cu un bilet de clasa intaia.
- Dobitocule! era sa ma faci sa scap trenul!...
Apoi, luandu-si bagajul si biletul, trage la o parte pe fecior si ii sopteste pripit si cu un aer foarte sever.
Mai sunt doua minute.
Domnul, ajutat de fecior, se suie in vagon unde e negustorul. Acesta, indata ce s-a suit domnul, trece din coridor in cupeu, pe cand domnul face fel de fel de semne de inteligenta feciorului sau, care sta drept in fata-i pe peron.
Fluierul intai... Apoi numaidecat al doilea... Franele se desfac... Trenul a pornit.
Domnul intra in cupeu dupa negustor, care s-a dezbracat de suba si sade cu sacul pe mana.
- Bonsoar, zice domnul.
- Bonsoar, raspunde negustorul.
si domnul se aseaza pe fotoliul din fata, dupa ce si-a pus geamantanul in plasa si tartanul la capatai. Doi-trei kilometri tacere.
- Mergeti departe? intreaba domnul.
- De! departe si nu departe...
- ...?
- Pana la Marasesti...
- Pana la Marasesti?
- Da. Dar dv.?
- si eu tot pana la Marasesti.
- Vezi?... Dupa daraveri...
- Da, dupa daraveri. Dar dv.?
- Tot dupa daraveri.
Conductorul... Taie biletul domnului si intinde mana catra negustor...
- 753, zice omul, care pare ca deja motaie, si pune mana in buzunar sa arate carta... Conductorul saluta si pleaca.
- Aveti carta permanenta? intreaba domnul. Sunteti poate la Senat...
- Ba nu... am bilet de abonament... Am multe alergaturi si-mi vine mai ieftin...
Chitila...
- Putina lume astazi in tren. in tot vagonul suntem numai noi si inca un pasager in alt cupeu. E bine... putem dormi pana la Marasesti! zice domnul, lungindu-se pe fotoliuri si acoperindu-se cu tartanul.
- A! eu nu dorm niciodata in tren, zice negustorul... stiti, umblu cu bani... Pungasi...
- Frate, sa fie adevarat?...
- Ei, bravos! Nu s-a-ntamplat si mai acu o luna?...
- Eu, drept sa-ti spun, nu m-am gandit niciodata... S-o fi intamplat asa o data.
- Numa o data?
- in clasa intaia?
- Tocmai in clasa intaia, fireste, zice negustorul. Mie, ce sa-ti spui? mi-e frica al dracului. Mi se-ntampla cateodata sa am sume mari cu mine... bunioara ca acuma...
- !...
- Gluma e sa ma arza odata cu o avere de om.
- ...!!!
- Patruzeci de mii de franci!...
- ...!!!
- Sa fereasca Dumnezeu! M-ar omori! adaoga provincialul.
- Nu ti se pare dumitale ca e prea cald aici? intreaba domnul, stergandu-se de sudoare.
- Nu - raspunde negustorul - e tocmai potrivit.
- Mie mi-e grozav de cald.
si domnul iese sa se racoreasca putin in coridor.
Peste cateva momente, domnul se reintoarce la locul lui.
- Ma rog - zice provincialul - trenul asta se mai opreste undeva pana la Ploesti?
- Da... la Peris, doua minute.
- La Ploesti, ne dam jos, sa luarn cate-o dulceata...
- ...Ne dam, daca vrei, zice domnul distrat, ca de pe alta lume, si se tranteste sa doarma, invelindu-se cu tartanul peste cap.
Trenul a plecat din Peris. Negustorul scoate un mar din buzunarul subei si incepe sa rontaie.
Deodata domnul se ridica:
- Peste putinta sa dorm... teribil de cald!
Apoi, da geamantanul jos, il deschide si scoate un sipusor elegant; desurupeaza dopul si ofera negustorului.
- Cognac...
- Mersi... De zece ani nu mai pun spirtoase in gura...
- E extrafin...
- Mersi... Sunt oprit...
Domnul, mahnit de refuz, insurupeaza la loc dopul, pune sipusorul in geamantan, pe care-l arunca iar in plasa. Apoi, sufland greu de caldura, iese iarasi in coridor, unde se plimba de colo pana colo.
Provincialul se lungeste bine, punandu-si sacul capatai.
Conductorul:
- Biletele pentru Ploesti, domnilor!...
Domnul din coridor da discret biletul sau... si reintra in cupeu, tragand usa cu multa bagare de seama ca sa nu deranjeze pe negustor, care are probabil intentii sa atipeasca.
- Puteti umbla cat de tare, zice omul culcat; nu dorm. Unde pot eu dormi?... Ma lasa sa dorm capataiul asta? si zicand asta, bate cu palma pe saculet, care suna foarte plin.
Domnul scoate portabacul si ofera negustorului:
- Regale...
- Mersi, zice omul cu sacul; de zece ani m-am lasat de tutun... Sunt oprit...
Apoi, dupa o pauza lunga:
- Apropo, ziceai dumneata adineaori... de pungasi... in tren. Sa vezi ce s-a-ntamplat unui negustor, un prieten al meu!... Venea cu doi insi de la Roman in clasa-ntai... I-a luat vreo opt mii de lei... stii cum? Unul i-a tot dat sa bea niste vin dulce cu dresuri, si altul i-a dat sa fumeze o tigara, cu afion, cu dracu stie ce... A adormit omul bustean... Cand s-a trezit la Bucuresti cu capul buimac, era singur in vagon, si tot, blana, geamantan, bani, ceas, tot ii luasera.
- Ei! i-o fi luat si inelele din deget, zice domnul, razand ciudat.
- De unde stii asta? intreaba iute negustorul. Apoi, dupa o pauza scurta, razand si el:
- Fireste ca i-a luat si inelele.
- Intram in Ploesti...
- Ne dam jos? intreaba provincialul, si, ridicandu-se, isi petrece mana prin manusa sacului si ia bunda pe umeri. Domnul sta o clipa la ganduri; apoi:
- Ne dam... Nu-ti iei - adaoga zambind ironic - si geamantanul?
- De geamantan nu-mi pasa! cateva boarfe de schimbat.
Ploesti... Trenul sta la peron.
Negustorul coboara cu sacul; domnul dupa el cu geamantanul de piele ruseasca si tartanul... Dar, n-apuca sa faca trei pasi, si dau piept in piept cu doi vlajari, niste mitocani, cari parca le-ar tine drumul. Domnul vrea sa dea pe de laturi.
- Scurt miscarea! comanda cu autoritate negustorul, si cele doua namile au si-nhatat strans pe domnul, fiecare de cate o mana... Orice lupta ar fi zadarnica!
- Luati-i sacul! ordona aspru negustorul. Oamenii asculta.
- Legati-l bine!...
Pe urma, catra domnul, care tremura din toate incheieturile si nu protesteaza catusi de putin fata cu asa salbatacie:
- Apoi, de cand ma freci, amice! cat o sa umblu dupa d-ta?... Cognac, a?... extrafin... tigarete, a?... Regale, a?...
Universul, 10 decembrie 1899
Accelerat no.17
Aceasta pagina a fost accesata de 7362 ori.
