Succesul Moftului roman
de Ion Luca Caragiale
Intr-o tara tanara ca a noastra, intrata de curand in sistema constitutionala si in concertul marilor puteri, gazeta este painea cotidiana a opiniei publice. Gazetarul prin urmare este brutarul inteligentii.
Nobila misiune el nu si-a luat-o din interes, pentru ca n-ar fi putut face ceva mai de seama; nu pentru un mizerabil castig el si-a luat spinoasa cariera a luminarii concetatenilor sai; nu din sentimente egoistice el lupta pentru ridicarea poporului roman, pentru revendicarea suveranitatii acestuia uzurpate; nu pentru vreun interes personal, ca adversarii sai, s-a facut el aprigul aparator, sentinela neadormita a principielor inscrise solemn in pactul nostru fundamental, si in sfarsit si mai presus de toate nu in necunostinta de cauza el se pronunta categoric sus si tare asupra atator si tutulor chestiilor de ordine politica, economica, finantiara, stiintifica, literara, artistica s.cl., s.,cl.
Nu! Un dor nesecat pentru binele natiunii rrromane, patriei rrromane, popporului rrroman l-a impins pe arena publicitatii... Afara de asta el stie de toate fara sa fi-nvatat nimic si are ferma convingere ca pentru Rrromania cata vreme va fi rau nu va fi bine!
Cu asa brutari constiintiosi, desigur ca opinia publica trebuie sa fie destul de bine hranita.
Si iata dar ceea ce explica intr-un mod neindoios succesul Moftului roman. De la aparitia lui, acest organ, care tinde a fi formula exacta a opiniei publice romane, a intampinat, afara de mici exceptii, o unanima aprobare. De ce? Pentru ca aceasta modesta foita, avand in vedere numarul indestulator de brutarii pentru hrana zilnica a inteligentii romane, a crezut de cuviinta dintru inceput sa s-apuce de franzelarie subtire, de unde (cum onor. public trebuie sa se fi convins deja) isi da osteneala sa scoata cat se poate mai bune gogosi!
Moftul roman, 7 februarie 1893
Succesul Moftului roman
Aceasta pagina a fost accesata de 3094 ori.
