Revolta in sec
de Ion Luca Caragiale
Sub guvernul Partidului Liberal National s-a facut un razboi peste Dunare si am avut in tara cateva sute de mii de soldati straini cu tot cortegiul de aventurieri de prin toata lumea ce urmaresc armatele in asemenea ocazii; in asa de extraordinare imprejurari, avand de oaspete pe un imparat, care a cazut mai tarziu, in propria-i capitala, victima asasinilor politici, guvernul acesta nu a crezut de cuviinta - si foarte bine a facut - sa nu ia nici o masura exceptionala de siguranta publica, sa nu suprime intru nimic libertatile normal in vigoare. Nu putea s-o faca ? Putea, insa nu a voit, si n-a voit pentru doua cuvinte: intai pentru ca tinea prea mult la principiile si trecutul sau ca partid politic, al doilea pentru ca nu era de lipsa a se lua masuri exceptionale fata cu publicul nostru, care tocmai in acele vremuri a dat cea mai puternica dovada de cumintenie, de cumpat si de respectul autoritatii.
Nu suntem noi cei dintai care relevam meritul atat al guvernului cat si al publicului roman de a fi tinut in imprejurari asa de tuburi o atitudine atat de cumpatata si de corecta. Lumea politica straina, oaspetii si mai tarziu aliatii nostri le au relevat. Purtarea noastra demna in timpul razboiului din urma a fost, pe langa vitejia soldatilor nostri, unul din titlurile cu care am capatat increderea puterilor occidentale ca suntem un popor tanar dar nu usuratic, un stat mic, dar cuminte si folositor lucrarii comune de ordine si de cultura a continentului.
Cu ocazia evenimentelor actuale din Peninsula Balcanica ne-am bucurat vazand ca presa europeana serioasa a subliniat inca o data recunoasterea acestor insusiri ale statului nostru, insusiri ce s-au manifestat sub conducerea acestui guvern. Foile straine au constatat cum guvernul actual stie a pastra in politica exterioara o anumita masura cumpatata, si cum in politica interioara el stie a respecta principiile si regulele dupa cari se conduc toate statele moderne.
Daca undeva in Orient - zicea o foaie oficioasa din Viena - se gasesc toate conditiunile trebuitoare pentru dezvoltarea intocmirilor de stat in intelesul modern, apoi desigur ele se gasesc pe pamantul romanesc, si deosebirea, care desparte inca Romania de statele mari civilizate ale Europei, se prevede ca cu pasi repezi si energici in curand va fi stearsa. Iata opinia generala a lumii politice europene de la razboi incoace, pe tot timpul de cand e la putere acest guvern.
Cand astfel stau lucrurile, cand importanta noastra politica creste astfel necontenit, intemeindu-se pe bunele insusiri ale poporului si pe buna directiune data de guvern, e o seama de oameni nemultumiti care cred ca lucrurile stau cu desavarsire rau. Daca acesti domni s-ar margini la o critica, fie cat de aspra, a politicii guvernului, n-am avea nimic de zis; fiecare e liber sa aiba orice opiniune si sa si-o spuna pe fata. Cand insa barfirea neonesta si triviala, reaua-credinta si contra-adevarurile cele mai potente tin loc de critica, nu mai e chip sa mai consideri pe acesti domni ca oameni politici. Supere-se sau nu, n-avem cum numi mai nemerit agitarile de acest soi decat flibusterie politica.
Un exemplu nou de contra-adevar nascocit cu rea-credinta ni-l da o foaie conservatoare; iata ce ne spune dansa: pentru realizarea oarecaror mari intreprinderi politice, ministrii ar fi agitand ideea de a propune Camerelor colectiviste dictatura pentru Rege, ca in Serbia, proclamarea legii martiale si suspendarea legii de presa.
Se mai poate mai extravaganta nascocire ? in conditiunile aratate mai sus - razboi, armate straine cu imparatul lor in frunte - guvernul n-a suprimat nici o libertate, n-a luat nici o masura exceptionala; astazi, in vreme de liniste interioara, are sa proclame dictatura, legea martiala si suprimarea libertatii presei ! Pentru ce ar lua aceste ingrozitoare masuri exceptionale ? Este existenta statului in cumpana ? Este vreo alta dezordine si turburare in tara decat doar turburarea si dezordinea mintii conservatorilor ?
Ce sunt aceste colosale insanitati din partea foilor conservatoare ? Ce sunt tipetele si vaietele fara cuvant ale tuturor foilor si foitelor de scandaluri ? Ce inseamna revolta asta in sec ? E curat povestea vacarului suparat pe sat. Recunoastem ca e grea si neplacuta situatia nemultumitilor, intelegem ca aceasta agitare sterila trebuie sa aiba asupra nervilor o actiune foarte vatamatoare, - dar cine strica ? E o regula mecanica in lumea aceasta, ca puterile mici se frang fata cu rezistentele mari. Cine strica daca la alegeri conservatorii cad ? Cine strica daca, dupa o cadere, se supara ca omul din poveste, si nu mai vin la alegeri ? Cine strica daca se multumesc dupa aceea cu mangaierea anodina a articolelor din gazete si a cuvantarilor bosumflate, in care se afirma in bobote ca alegerile n-au fost libere ?
Aceasta afirmare, care e un contra-adevar, nu le poate niciodata procura o putere efectiva in politica. Supararea si bosumflarea unor ambitii nemasurate, nesecondate de o corelativa inzestrare, si incapabile de popularitate, nu pot da nimanui puterea intr-un stat. De aci naste revolta in sec, agitarea bolnavicioasa si apoi halucinatiile politice, care-i fac sa creada ca atat pot parea de primejdiosi in supararea d-lor, incat in urma intrunirii de la Clubul-Mandi, s-ar putea acredita numaidecat o tendentioasa nascocire de dictatura, de legi martiale si de suprimare de libertati. E o puerilitate, precum este o puerilitate afirmarea ca tara se afla intr-o pozitie exceptionala in urma unor alegeri siluite.
Ar trebui sa inceteze odata acest moft politic. Alegerile au fost libere, tot asa de libere cum sunt in toate statele constitutionale din lume, cum mai libere nu pot fi. si aci trebuie sa repetam ca sa sfarsim o data vorba in aceasta privinta, a ceea ce am mai zis si altadata:
Cine este om de omenie sa compare modul cum se faceau alegerile sub guvernul conservator si modul cum se fac astazi sub guvernul liberal, si sa judece daca au dreptate opozantii cand se plang de lipsa de libertate in alegeri. Pentru ca trebuie sa se inteleaga o data pentru totdeauna: teoria ca partidul de la putere nu trebuie sa lupte si el in alegeri pe caile legale si sa caute a birui, este o teorie arhi-falsa.
Daca voim a tine catusi de putin la punctul de vedere constitutional, este absurd a invinui pe guvern ca are un partid fara de care n-ar putea fi guvern, si a pretinde guvernului sa opreasca de la luptele electorale pe propriu-i partid pentru ca acesta sa nu jeneze actiunea opozitiei. Alegerile sunt libere, atat numai ca guvernul are un partid care majorizeaza in alegeri. Daca asta e o vina, atunci am voi sa stim care este noul criteriu dupa care am judeca lupta constitutionala; nu cumva acest criteriu ar fi supararile, pornirile sau toanele cutaruia sau cutarora ?
Fie oricat de suparat pe guvern d-l cutare, para-li-se cutaror gazete sau cercuri ca tara da de rapa, astea sunt niste imprejurari indiferente pentru mersul politic al tarii, intrucat ele nu pot avea o inraurire asupra corpului electoral.
De aceasta ar trebui sa se convinga odata conservatorii si consortiul d-lor: minoritatile se abtin uneori, cand nu vor sa dea pe fata exacta masura a inferioritatii fortelor lor, - cum a fost cazul abtinerii d-lor; - aceasta abtinere este cateodata din partea unei minoritati un lucru foarte cuminte; ceea ce insa nu e cuminte deloc din partea unei minoritati este a pretinde ca majoritatea, constienta de puterea ei, sa se abtie. Toate ca toate, dar asta nu se poate.
Revolta in sec
Aceasta pagina a fost accesata de 3485 ori.
