Lascar Catargiu
de Ion Luca Caragiale
Mihalache Cogalniceanu face pe 2 Maiu si pune s'arunce pe ferestre cu patul pustilor pe reprezentantii natiunii; Iancu Bratianu ajunge vizir odios; stapaneste ca un african, cu niste camere de mameluci, si bancheteaza incunjurat de baionetele ienicerilor lui Radu Mihaiu; C. A. Rosetti fuge rusinat de trista sa amagire, si moare scarbit si amarat.
Asa trebuia sa se'ntample!
Un curent - generos, dar si ridicul, poate onest ca intentie si sentimental in font, dar desigur pernicios ca urmari pe cat de grotesc in forma - suflase cu puteri si spulberase cenusa Regulamentului, facand sa rasara in locul ei un miraj, o fata morgana: Romania deplin fericita prin regimul reprezentativ.
Ce s'a intamplat?
Ce se'ntampla totdeauna cu fata morgana: cand dai sa te-apropii de ea, se topeste in aer.
Atunci, o urata ironie a soartei: proclamarea redesteptarii si emanciparii noastre politice a fost semnalul inaugurarii celei mai teribile si injositoare tiranii - tirania vorbei. Iata cine ne-a stapanit o jumatate de veac cu ultima cruzime: vorba, vorba umflata si seaca - legenda. Ea a avut, ca toti tiranii clasici, garda si gazi, curtizani, lingusitori, bufoni si multime aiurita. Vai de cel ce cuteza sa nu i se'nchine fara conditie! era huiduit de curtezani, scuipat de bufoni, biciuit, stigmatizat si executat in aplauzele multimii nenorocite de'nchinatori.
A gandi era cea mai grozava vina; a rade, cel mai negru pacat. Nici odata gandirea n'are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i este vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul.
Sdrobitoarea opresiune a acelei stupide tiranii trebuia neaparat sa dea nastere la incercari de revolta. S'au mai gasit si barbati, cari sa'ndrazneasca a gandi si a rade. Multi dintre ei au cazut jertfa indraznelii lor. Huliti si urgisiti de cei mai aproape ai lor, infierati ca reactionari, vrijmasi ai poporului, ai natiunii, ai libertatii, ai patriei, - legenda i-a executat fara nicio mila. Dintre acestia, unii de frunte au fost oameni superiori cari se chemau Petre Mavrogheni, Costaforu si Boerescu.
... Tot asa si Eminescu si bunul sau prieten Manolache Costache. Cati au murit, s'au dus toti cu inima inegrita de credinta ca orice revolta e de prisos, ca legenda va triumfa totdeauna asupra adevarului, ca tirania vorbei si-a cladit in Romania un imperiu vecinic. Iar cei ce n'au murit, obositi de lupta, au desarmat cu aceeasi trista credinta.
Dar a fost si unul care nici n'a pierit inainte de vreme, nici n'a desarmat un singur moment: un revolutionar indaratnic si cuminte, dibaciu si neinduplecat, fara macar o clipa de descurajare sau indoiala. Acela e Lascar Catargiu.
Sub infatisarea aceea blajina, nimini, poate, nu stie cata tenacitate si cata energie stau ascunse; indaratul acelor doi ochi blajini, sta darza o vointa neincovoiata; sub chipul acela de razes plin de bonomie naiva, e totdeauna desteapta la panda cea mai sigura judecata politica, cea mai adanca dibacie de om de stat. Toate acestea, pe un fond moral fara cea mai mica imputare.
Mai inainte de 2 Maiu - pe atunci corpul electoral era corp electoral, si Parlamentul, parlament, - Lascar Catargiu merge ca prezident al Camerei, cu ceremonialul de rigoare, la palat sa prezinte raspunsul la adresa Tronului.
Voda Cuza, cu un zambet rautacios, face semn primului ministru M. Cogalniceanu, care era de fata ca de obiceiu, sa primeasca adresa Camerei, si apoi, cu o miscare usurateca, pune mainile la spate.
Eu vorbesc aici cu Voda! zise Lascar Catargiu, si, indoind adresa la loc, imita miscarea printului si puse mainile la spate.
Cuza simti ca trecuse masura: isi desfacu mainile si intinse dreapta catre presedintele Camerei; atunci, acesta facu asemenea si intinse lui Cuza adresa.
Cand la 2 Maiu, soldatii au navalit in Camera, deputatii au sarit toti nebuni pe ferestre. Lascar Catargiu sta la biuroul sau de presedinte si scria. Un ofiter cu cativa soldati se reped la dansul si vor sa-l arunce cu violenta. El ridica ochii de pe hartie si zice linistit: Ma rog stati inca o lecuta... Eu sunt presedinte; nu pot pleca pana nu-mi termin procesul-verbal al sedintei .
si presedintele Camerei, Lascar Catargiu, aparatorul libertatii parlamentare contra unei lovituri de stat, si-a terminat procesul-verbal si a plecat fara sa se pripeasca.
Cand cu scandalul dela 5 Aprilie, multi tineri au plecat dela Camera in trasuri inchise pe partea din dos a Mitropoliei. Lascar Catargiu, prim ministru, a iesit pe jos, a coborat in fata teatrului rebeliunii si, trecand fara graba pe sub grindina de bolovani, a mers incet-incet pana acasa, insotit numai de doi trei prieteni.
in ministerul conservator din urma, se iveste intre colegi o neintelegere. Unul, mai neastamparat, se supara si face unui reporter de gazeta niste declaratiuni rau voitoare pentru guvernul sau propriu. inainte de a se pune foaia sub presa, un amic fidel afla de asta; face ce face si pune mana pe o corectura, cu care merge foarte emotionat la presedintele consiliului:
Iata, coane Lascare,ce are sa se tipareasca astazi in cutare foaie oficioasa: astea sunt informatii date de amicul nostru X...
Presedintele consiliului citeste cu atentie corectura, si dupa ce termina, fara sa arate cea mai palida alterare sufleteasca, inapoiaza hartia.
Ce-i de facut coane Lascare? intreba amicul. Sa impiedicam publicarea... - Da de unde? raspunde cu linistea-i obicinuita conul Lascar. Sa vedem intaiu daca le-a dat d-sa... Daca nu le-a dat d-sa, sa nu se puie; dar daca le-a dat d-sa, sa se puie .
intr'o noapte memorabila, Lascar Catargiu a facut un incalculabil serviciu tarii. Acestui om de stat se datoreste ca mersul istoriei noastre nu s'a strambat si ratacit. Fara curajul si devotamentul lui patriotic, n'am fi avut, poate, acele succese nationale, cari erau sa fie zadarnicite de catre acei ce si-au facut apoi dintr'insele o apoteoza.
Roman neaos, fara declamatii si poze teatrale; spirit liberal limpede, fara apucaturi zanatice; dinastic, fara tarire; patriot cuminte si desinteresat pana la a refuza un scaun de Domn; cunoscand profund tara si lumea ei, Lascar Catargiu niciodata n'a avut sa-si marturiseasca o greseala.
El n'a stat niciodata in drum la ganduri fara sa stie incotro s'apuce; el n'a pipait niciodata cu ezitare terenul: a pus piciorul ferm si a pasit sigur cu fruntea'n sus; iar cand n'a putut pasi, a stat tapan pe loc; dar inapoi, nu s'a dat niciodata.
Iata de unde a rezultat autoritatea si prestigiul din ce in ce crescande ale acestei frumoase cariere, recompensata zilele acestea de un asa stralucit succes. si iata iarasi de ce asupra acestui neanduplecat revoltat contra tiraniei vorbei, contra legendei liberale, s'au napustit atata barfeala si atata ura. Dar nimic nu l-a clintit din loc. Nici pantalonadele bufonilor si arlechinilor, nici flueraturile pacatosilor, nici amenintarea cu infieratul rosu, nici navala mercenarilor - nimic nu l-a facut sa-si lase gandul si sa paraseasca lupta. De mai bine de cincizeci de ani sta rezesul sdravan in picioare in fata dusmanului: s'a oprit de multe ori in loc sa-si reia rasuflarea; dar niciodata nu s'a'ncovoiat sa caza, si, de cate ori a reinceput lupta, a dat lovituri de moarte legendei caraghioase.
si pe langa atatea virtuti, a avut un singur noroc - sanatatea.
A trait intreg pentru ca, dupa o lupta eroica atat de indelungata, sa fie, de afara din Parlament, chemat de Camera si de tara sa deslege una din cele mai grele cestiuni ce a agitat lumea romaneasca.
Lascar Catargiu nu a stat un moment la indoiala ca sa raspunza la inalta chemare. Facandu-si datoria, fara conditii si fara reserva, el si-a serbat intr'un chip stralucit jubileul de 50 de ani ai frumoasei lui cariere: alaltaeri el a dat lovitura de gratie adversarilor sai.
Acei ce i-au adus omagiul pentru triumful lui sunt pretinsii continuatori ai scornitorilor legendei, ultima garda a tiraniei vorbei.
Lascar Catargiu
Aceasta pagina a fost accesata de 3650 ori.
