High-life
de Ion Luca Caragiale
O tara eminamente agricola trebuie sa aiba un high-life.
Ce este? ce numim high-life?
Este crema unei societati.
Ca nastere? - nu.
Ca talent? - nu.
Ca avere? - nu.
Ca onestitate? - nu.
Ca bravura? - nu.
Atunci... ca ce?
stiu eu?
Poti fi feciorul celui din urma ratan; poti merita sa fii hranit cu paie; poti fi sarac lipit si incapabil a munci de doua parale; poti fi o spurcaciune buna de aruncat in canal; un las de cea mai deplorabila speta - asta nu te-mpiedica de a face parte din high-life.
Vei merge alaturi cu un descendent direct al cutarui cruciat; vei concura pe toti oamenii distinsi la favoruri si onoruri; vei cheltui si vei trai ca un mare rentier; vei putea arunca despretul tau oamenilor de treaba si sfida pe orice brav.
si toate cu un succes desavarsit.
Cum asta? vor intreba nedomiritii.
Iaca bine. Mergeti pe strada, la sosea, la spectacole, in magazine, in baluri, la Bucuresti, la Constanta, la Sinaia, mergeti, vedeti si spuneti si dv. cum.
Iata ce banuim noi.
Orice popor clasic - si suntem doara un popor clasic - fie cat de crestin, are nevoie de un Olimp, si fiece Olimp trebuie sa-si aiba mica lui cronica scandaloasa.
Sa ne amintim cu respect de Jupiter, de Venus, de Mercur si mai cu seama de tanarul Ganimed, si sa ne felicitam ca avem si noi Olimpul nostru.
Voiti un Jupiter? Iata-l: un om este bunicul copilei sale proprie si prin urmare tatal nepotelii sale.
Voiti o Venus?... Dar atunci, o sa ne cereti si un Mars, una fara altul nu merge... Cautati-i si poate-i veti gasi.
Un Mercur?...
Un Ganimed?...
Dar sunt destui.
Ce-i lipseste acestui Olimp? O mitologie metodica.
O vom da.
Moftul isi ia rolul lui Esiod. In curand dar: "Teogonia Nationala sau Moftologia Olimpului Roman".
Moftul roman, 1893, nr. 14
High-life
Aceasta pagina a fost accesata de 2984 ori.
