Din cine e compusa opozitia

Din cine e compusa opozitia

de Ion Luca Caragiale

Domnilor,

Fiindca orele sunt destul de inaintate, dati-mi voie sa va fac... istoria tarii... de la 1866 incoace (ilaritate). Voi cauta sa fiu cat mai complet; si, se intelege, trebuie sa aveti putintica rabdare; orice istorie completa are nevoie de comentariu, de note si de note la note (ilaritate). incep.

Constitutia noastra de la 1866 s-a facut ca prin farmec, ca printr-o vraja: o Constitutie intreaga de nu stiu cate capitole, paragrafe, articole, s-a facut... foarte iute... Englitera si-a facut-o pe a ei nu stiu dupa cate lupte seculare; tara romaneasca si-a facut-o, fara multe necazuri - intr-o noapte (mare ilaritate, aplauze). Pesemne ca de aceea Constitutia engleza a iesit asa de proasta: au pierdut prea multa vreme la ea; prea au migalit-o - n-au putut-o nimeri dintr-o data... Noi am nimerit-o ! Scurt, intr-o noapte... si este - cum o vedem (ilaritate, aplauze).

Din doua curente a rezultat atunci aceasta importanta opera: curentul inaintat, aproape iacobin si curentul retrograd, regulamentar. S-a recurs, pentru a nu se intarzia marea opera cu prea multe hartuieli, - n-aveam vreme de pierdut, - la o formula de reteta doftoriceasca... Recipe: 50 la suta retrograd; 50 la suta iacobin; amesteca frumos si... e gata: avem Constitutia ! (ilaritate, aplauze).

Din greseala pesemne, spiterii au scapat de partea retrograda 51 la suta, iar de partea iacobina numai 49 la suta (mare ilaritate, aplauze). Iacobinii au protestat si au inceput strasnica lupta, suparati, nu pe spiterii care gresisera alifia, ci pe Voda, care nu intelegea s-o mai dreaga: lupta inversunata contra Suveranului (aplauze). si astfel n-a trecut mult timp si capul statului s-a gasit, la un moment, intr-o mare... nu tocmai primejdie, dar desigur suparare si mahnire... Greu, foarte greu moment !... Partidul Conservator, in care pe langa retrograzi se gaseau si spirite moderate si patrioti cuminti, aceia care obtinusera de la retrograzi concesiunile ce se putusera obtine, au luat cu barbatie situatia in mana, au mangaiat si incurajat pe Suveran, si au condus tara sase ani de zile, incepand sa aplice incet-incet Constitutia. Luptand cu multe piedici atata vreme, au obosit; pe de alta parte, imprejurari politice exterioare reclamau pentru carma statului nostru un partid cu puteri proaspete.

Conservatorii s-au retras de la putere cedand locul lor Partidului Liberal, care venea acum amestecat si el cu elemente moderate. Am avut dupa aceea guvernul de doisprezece ani al liberalilor, un guvern cu asa putere si asa avant, incat, ha-ha ! catre sfarsit, sa lesine cu totul Partidul Conservator (mare ilaritate, aplauze multe).

Doisprezece ani de opozitie, domnilor... doisprezece ani !

Un ilustru conservator spunea aceste memorabile cuvinte: Ce sa mai facem noi conservatorii daca o parte din noi, pretinsi conservatori, si inca tineri, au ajuns opozitiune miluita, iar noi, propriu-zisii conservatori, am ramas atatia in club incat nu putem adesea sa gasim pe al patrulea pentru o partida de preferanta (mare ilaritate, ovatiuni). Au inceput asadar conservatorii sa se gandeasca serios. Erau intre ei, in fruntea lor, ilustrii raposati Lascar Catargiu si Alexandru Lahovari, care si-au zis: E poate si vina noastra ca nu ne gandim sa evocam elementele care trebuiesc sa fie in poporul acesta inclinate catre ideea conservatoare. Oare scolile de cand le avem; oare munca cata se face; agricultura, micile industrii - nu trebuiesc sa posede elemente care necesar sa fie conservatoare ?

Le-au cautat si le-au gasit; au gasit pe multi, mai ales dintre tineri, si intre acestia au gasit - pe d-l Take Ionescu (ovatiuni furtunoase si prelungite). Scrupulele de pietate ce le aveau acesti tineri fata de doctrina liberala demodata, din care rezultase viziriatul liberal, au fost rupte. Acesti oameni s-au dus la Partidul Conservator, si Partidul Conservator, care era cat p-aci sa-si dea sfarsitul, a inceput a reinvia, ca Lazar, pe care l-a luat Hristos si, suflandu-i in fata, l-a pus iar pe picioare (ovatiuni furtunoase). A reinviat Partidul Conservator si a avut si el pe urma atatia ani de activitate si de glorie, pe care istoria nu i le va putea tacea, necum tagadui. (ovatiuni) in aceeasi vreme, aceia la care facea aluzie Lahovari numindu-i opozitie miluita, s-au gandit:  Bine; noi ne dam drept conservatori si tocmai acum cand Partidul Conservator a ajuns iar tare si mare, noi sa stam pe dinafara ? si, in loc sa intre franc si frumos in sanul partidului, au inceput sa-l mineze, ca sa-l aduca iarasi la impotenta, la pieire, spre a i se oferi ei la urma drept salvatori (ilaritate, ovatiuni). Au inceput sa-i traga clopotele ca de maslu si sa spuna despre Lascar Catargiu, despre acela care odinioara scosese din momentele cele mai grele tara, despre acela care refacuse Partidul Conservator, ca-i rezerva o inmormantare de clasa intai (ovatiuni nesfarsite).

Cu toata cobirea lor, Lascar Catargiu a guvernat sase ani si a mai guvernat inca si din opozitiune, caci, daca nu guverna el din opozitiune, o chestiune care ar fi putut zgudui tara aceasta, nu s-ar fi putut rezolva cu bine (ovatiuni zgomotoase).

A murit in fine bunul si marele Catargiu - a murit in momentul cand trebuia sa vie iar la putere...

Atunci - ruptura... Guvern conservator cu opozitie conservatoare... Apoi opozitia conservatoare face fuziune cu Partidul Conservator de la putere; apoi, pentru mai nimica, iar se rupe fuziunea, si... partidul cade de la putere; si iar vine guvernul conservator si iar cu... opozitia conservatoare (aplauze multe). in fine, iata rascoalele taranesti, si atunci, aman ! iar unirea conservatorilor, iar fuziune, si de data aceasta, seful vestitei opozitiuni miluite devine seful Partidului Conservator (aplauze).

Aceasta o dorea de mult: i s-a implinit in fine (ilaritate) si i s-a implinit cu asa avant, cu atata dragoste din partea tuturor conservatorilor si mai cu seama din partea sefului nostru, incat parca nu mai putea fi indoiala ca trebuie sa mearga toate bine.

Eu, modest observator al afacerilor publice, am oftat sceptic: bine ar fi sa mearga; dar... nu prea cred c-o sa mearga ! (ovatiuni furtunoase). Pentru Dumnezeu ! N-am trait o viata pe sub pamant, imi cunosc omul: stiu ca daca il asezi frumusel pe scaun, e in stare sa-i rupa singur piciorul, numai de drag sa se vaza iar cazand (mare ilaritate, ovatiuni). Curioasa petrecere ! (ilaritate mare). Astfel gasindu-se intr-un cerc de cativa favoriti, de cativa oameni dintre aceia care simt o cruda placere a incuraja apucaturile... originale, s-a gandit: Oare n-ar fi bine sa intoarcem Partidul Conservator iar la idilica si patriarhala stare de odinioara cand era lesinat ? (mare ilaritate). Cum am face sa-l aducem iar acolo ? (mare ilaritate, ovatiuni furtunoase). Lucru foarte usor ! Toate elementele populare, democrate, atrase de pe vremuri de Lascar Catargiu si de Alexandru Lahovari, sa le gonim afara din partid si sa ramanem noi... enfin seuls ! (mare ilaritate, ovatiuni nesfarsite). Iertati-ma, d-lor, sa va dau pe langa enfin seuls, si o formula romaneasca mai triviala poate, dar desigur mai lirica. Unul pleaca de la hora cu iubita lui si departandu-se de lumea toata, zice cu dragoste: Bine este cate doi, si noi, puica, amandoi ! (mare ilaritate, ovatiuni furtunoase prelungite). Care va sa zica, am scapat de dezbateri ! Proiectul tau e votat de mine, proiectul meu e votat de tine, fara vorba, fiindca... suntem singurei si fiindca... ne iubim (mare ilaritate, ovatiuni furtunoase prelungite).

Domnilor, niste baieti de la tara gasesc, in namolul zvantat de vantul primaverii, un obuz de tun... cine stie de cand si cum ratacit pe acolo. incep sa-l scotoceasca la surubul din varf, sa vaza ce o fi inauntru. Un drumet le spune: Nu va jucati, mai baieti ! Sa nu fie incarcat, sa izbucneasca si sa va ia capul !. Nu izbucneste, ba izbucneste ! si nu se lasa copiii de zgandarit pana cand izbucneste obuzul... si apoi, vai si chin !... Din jucaria baietilor intr-o seara la club a izbucnit Partidul Conservator-Democrat, cum nu se asteptau dumnealor (ovatiuni furtunoase prelungite).

Domnilor, nimeni nu putea prevedea, sunt sigur, nici seful nostru - chiar el o marturiseste - ce proportiuni are sa ia aceasta imprejurare (ovatiuni).

Cine insa nu-si inchipuia deloc ce are sa se-ntample, sunt baietii care au zgandarit obuzul: credeau ca au sa gaseasca cofeturi inauntru (mare ilaritate, ovatiuni prelungite).

Faceti-va odata, domnilor, curiozitatea si treceti pe langa o scoala, pe langa un liceu, la ceasul iesirii din clasa, pe langa o Universitate cand ies studentii de la cursuri; sau la parada cand defileaza scolile speciale si... micii dorobanti - si intrebati-va: Oare aceasta multime de tineret creste ca sa ajunga clientela drept-credincioasa, gogomani, la clubul clasic din Piata teatrului ? (ovatiuni entuziaste). Elementele acestea tinere, care, maine, poimaine, cu capul si cu mainile, au sa duca aceasta tara, care ei vor fi aceasta tara, atunci cand multi dintre noi nu vom mai fi - aceste elemente vor putea fi conservatoare in sensul Vanicu ? (ovatiuni entuziaste prelungite). Maica Domnului ! Dar se poate un om cuminte gandi la asa ceva? (ovatiuni).

Din tineretul acesta au sa iasa viitorii agricultori, comercianti, financiari, industriali; viitori ofiteri superiori, profesori, oameni politici... Ei ? Au sa se duca aceia la Clubul Vanicu, sa faca matanii si sa sarute, ca pe niste icoane sfinte, proiectele tiparite si... indiscutabile ? (ovatiuni prelungite). Masele acestea de producatori si de ganditori ai viitorului o sa mai fie oamenii trecutului ?

Pamantul o sa se invarteasca, si tara romaneasca o sa stea pe loc? Din zece in zece ani, rasar generatiuni noi... stiintele cu vremea merg inainte; cu ele, filozofia isi deschide mai adanci orizonturi; stelele chiar isi schimba locul... si noi sa stam pe loc ? E posibil asta ? (ovatiuni furtunoase, urale).

Cum adica ? Avem tot: stiinta, arta, bogatie, intelepciune... nu mai avem nevoie sa ne miscam din loc; sa ne oprim prin urmare: sa ne multumim cu Clubul Vanicu, ca mai incolo n-avem ce cauta, ca mai departe nu ne trebuie sa mergem, ca mai bine decat asa nu se poate ! (ovatiuni entuziaste, prelungite).

Este o vorba, domnilor, care mi se pare ca in Moldova nu se intrebuinteaza; in Muntenia, cand prinde dulceata scoarta, se zice ca s-a zaharisit...

Voci: Se zice si la noi.

-Bine; dar nu se zice altceva la d-voastra: cand se cam vestejeste creierul, la noi, in Muntenia tot asa se zice - e zaharisit ! (mare ilaritate, aplauze).

Celebrul Menier facuse multa avere cu ciocolata lui; deodata insa ii aparu in fata un puternic concurent elvetian cu un fabricat mai bun si mai ieftin. Batranul sef de ciocolata s-a gandit atunci sa arunce in lume urmatoarea reclama:  Nu cumparati alta ciocolata decat ciocolata Menier. De ce ? Fiindca este singura ciocolata care imbatranind albeste. Cum am zice, e mai cuminte (mare ilaritate).

Ei bine, se poate sa fie la ciocolata buna zahariseala; dar in politica nu-mi prea vine a crede sa fie tot asa de buna (mare ilaritate, ovatiuni nesfarsite).

Domnilor, dupa ultimele evenimente, dupa clocotirea produsa de imprudenta puerila si de incapatanarea sterila, statistica ne da cifra pozitiva a cate partide avem in tara Avem trei.

Unul conservator-reactionar: seful stie ori nu stie ce vrea; partidul nu stie nimic si nici gandeste sa stie ce vrea seful (mare ilaritate, ovatiuni).

Al doilea, Partidul Liberal: partidul stie ce vrea; seful nu stie deloc ce vrea partidul, si, dupa cum se vede, nici nu-i prea trebuie sa stie (mare ilaritate, ovatiuni furtunoase).

in fine, al treilea partid, partidul viitorului, care stie ce vrea el si ce vrea seful, care sef stie si el ce vrea si stie ce vrea si partidul.

Acesta este partidul nostru, Partidul Conservator-Democrat (ovatiuni prelungite, aclamatiuni).




Din cine e compusa opozitia


Aceasta pagina a fost accesata de 3299 ori.