Decadenta
de Ion Luca Caragiale
Puteti rade voi, tineri sceptici, cari ati aruncat sfintele credinte in schimbul stiintei profane. Eu sunt mahnit de cate vaz.
Am fost la intrunirile opozitiei in Craiova si in Iasi, si marturisesc drept ca am iesit adanc afectat de decadenta moravurilor noastre politice.
Asta e opozitia? Astea sunt intruniri de opozitie?
Oratori cari vorbesc ca toti oamenii, linistiti de parca n'ar fi la guvern un partid adversar, desbatand cu sange rece ca la Academie, ba inca permitandu-si a face si glume si spirit. Auzi glume si spirit cand esti in opozitie!
Niciun orator nu se bate cu pumnul in piept. Niciunul nu rastoarna sfesnicele, nu sparge tribuna, nu-si taie mana in tandarile paharului spart. Niciunul nu-si mai scoate bratul din umar printr'un suprem gest patriotic.
Nimic din toate astea. si ce e mai rau, e ca scoala asta decadenta prinde - poporul, publicul, are aerul ca aproba acest curent menit sa ucida cu desavarsire avanturile mari, sa stinga focul sacru al pasiunilor politice.
Unde sunt vremurile clasice ale liberalismului roman? Unde e sala Slatineanu? Sala Bossel? Circul dela Constantin-Voda? S'au dus toate ca niste frumoase legende cari au incantat de atatea ori tineretile mele. Din tinerete ma'nnebuneam dupa intrunirile publice, si aveam de ce. O jale ma cuprinde astazi cand mi-amintesc de frumoasele momente ale eroicei opozitii liberale, al carei am fost unul dintre cei mai ferventi spectatori!
In acele intruniri imi faceam eu, impreuna cu un popor intreg, educatiunea nationala. Acolo am cules cele mai bune inspitatiuni pentru operele mele patriotice, aceste opere menite sa ajunga peste putin uitate cu desavarsire, devenind neintelese, gratie parasirii scoalei clasice a liberalismului. Acolo am facut cunostinta iubitilor mei eroi, pe cari am cautat, cu modestele mele mijloace artistice, sa-i pastrez pentru posteritate.
Puteti spune orice, eu cred ca suntem in plina decadenta.
D. N. Filipescu imi face doctrina unui curent sanatos de judecata publica, in care sa nu mai fie posibila minciuna si fraza goala.
Dd. Tache Ionescu si Disescu vorbesc la tribuna ca de pe catedra, cu carti si citate din autorii straini, cu teorii moderne, cu desbateri academice.
D. Panu face satire, glume si spirit pe socoteala guvernului, sustinandu-mi ca sunt situatiuni, in viata popoarelor ca si a indivizilor, cand nu se poate vorbi decat in batae de joc.
si acesti domni oratori pretind sa ma convinga cu metoda d-lor rece, care n'are alt merit decat logica si intelesul. Dar eu sunt copilul scoalei clasice a opozitiei liberale! mie nu-mi trebue logica, nu-mi trebue inteles! Pentru astea merg eu la o intrunire publica a opozitiei? Eu caut emotiune, excitatiune, iritatiune!
Mi-aduc aminte de bravura, de avantul impetuos si mai ales de sintaxa indrazneata a neuitatilor mei oratori clasici:
- Fraatilor! Ciocoii domnesc, in adevar domnesc; dar sa va spui eu, fratilor, cum domnesc! domnesc prin miselie, prin infamie, prin crima, prin reactiune, lucruri care fac onoare poporului ca e contra, care in orice ocazii s'a pronuntat si nu permite, mai ales cand sangele acestui popor, varsat cu cruzime si fara nicio necesitate, cand tipetele desperate ale femeilor si copiilor, fugariti si torturati de salbaticia oamenilor odiosului regim, cand vaietele celor schingiuiti pe strazile Capitalei, cu felinarele stinse, sunt inca vii in mintea tutulor! ť
Iata ceeace smulgea din mii de suflete racnete sguduitoare. Iata pentru ce n'am lipsit dela nici una din acele faimoase intruniri.
Astazi, ce avem? desbateri, desbateri si iar desbateri. Foarte multumim de intrunirile dv.
Eu nu cer dela orator sa ma lumineze - ii pretind sa ma'ncalzeasca. Oratorul trebue sa vina la tribuna fioros ca un leu, si cand o striga odata Fraatilor ! sa ma faca pe mine, fratele lui, sa sar din loc. El n'are voie sa spuna nimic dela tribuna; dar trebue sa ma'nfierbinte; sa ma asude; sa nu-mi dea pas sa mai judec; sa ma aiureasca; sa ma clatine fara a ma lasa sa rasuflu; sa-mi dea creerul de peretii capului prin salturi enorme de propozitii, chiar ilogice, chiar absurde, stupide daca e nevoie, numai sa fie calde si spontanee, pana m'o nauci, pana m'o face sa scrasnesc din dinti si sa strig ca un turbat: sus poporul! Iata ce inteleg eu prin orator. S'a pierdut astazi, din nenorocire aceasta scoala mare:
- Jos reactiunea! jos ciocoii! sus libertatea, egalitatea si fraternitatea! sus boborul! ť
Si la glasul amicilor boborului, boborul, ridicand reteveiul, simbolul suveranitatii sale, izbucnea, la adresa vampirilor, cari-i sugeau sudoarea si sangele, in imprecatiuni nationale de se cutremura catapeteasma circului.
Dumnezeu al parintilor nostri! la ce grandioasa epopee asi fi asistat eu, daca, nu clasicii mei, ci vampirii de reactionari ar fi caterisit pe un mitropolit, iar clasicii mei s'ar fi apucat sa apere biserica in fata boborului!
- Astazi s'a implantat cutitul pana'n prasele in sanul nenorocitei Romanii, iar cadavrul ei sangerand s'a aruncat la picioarele tigrului negru pe care-l chiama Partenie! Jos!... Sus!... Sus!... Jos!...
Acelea ar fi fost intruniri! nu desbateri ca ale dv.
Pacat! Am pierdut mult.
Decadenta
Aceasta pagina a fost accesata de 3757 ori.
