Cronica fantezista
de Ion Luca Caragiale
O suma colosala de vase de comerciu, incarcate cu marfuri de toate speciile, plutesc, in sus si-n jos, pe Dambovita canalizata; stradele, pavate cu tuci, sunt brazdate, de la un capat al cetatii pana la celalalt, de o multime monstruoasa de linii de tramways; pe deasupra capetelor bunilor cetateni, se-ncruciseaza-n aer, in lung si-n lat, dupa sistema engleza, sinele unui numar nenumarabile de cai ferate, si o suma absurda de fabrici, in intrul carora mii de drugi de fier, milioane de roate cu dinti, functioneaza necontenit cu o regularitate de desperat.
Sublima civilizatiune !
Pretutindeni fier si otel !
Trebuie sa stiti, doamnelor si domnilor, ca nimic din toate acestea nu se vedea altadata pe aci. Capitala noastra nu era decat o imensa gramadire de case acoperite cu olane sau sindrila, pardosite cu caramida sau pamant, urate, ne-ngrijite si neconfortabile, asezate pe o vasta mocirla cand inghetata in gloduri de sarutarile septentrionale ale crivatului, cand inverzita de mucegai prin solicitudinea fierbinte a razelor solare.
inainte de revarsatul zilei, cetatenii, imbracati in maniera turceasca, porneau de-acasa, incaltati cu picioroange. Strabateau astfel nomolurile stradelor, purtand in mana stanga un felinar cu vopaita de seu, si-n mana dreapta un baston lung cu cioc de fier, cu care necontenit incercand pamantul inainte, se fereau sa nu dea cu picioroangele in vreun baltau prea adanc. Asa, ajungeau in piata. Aci trageau din brau o punga de piele de oaie cu sireturi, scoteau din ea doua parale turcesti si-ncepeau sa-si targuiasca. Apoi, se-ntorceau purtand la spinare, atarnata de ciocul bastonului, traditionala lor basma rosie cadrilata incarcata cu d-ale casei.
in asa stare mizerabila se afla buna noastra cetate; asa traiau nefericitii nostri strabuni. Sa ne aducem aminte de dansii cu pietate si.. sa nu ne uitam vorba.
Necioplirea, uitarea de sine, saracia, barbaria domnira mult timp asupra acestor locuri; dar, in fine, luara fuga-nspaimantate, cand prima locomobila a doctorului Strausberg, urland ca o turbata si aruncand, prin gura cosului ei funinginit, nori negri de fum si aburi, veni sa ne puie pe brate pe cativa fii amabili ai preaiubitului Vaterland.
Sa cetim cu respect aceasta frumoasa pagina de istorie moderna; sa ne amintim cu venerare d-acea minunata epoca, in care ni se dete sa-nghitim si-nghitiram cupa delicioasa a civilizatiunei, intocmai cum li se da sa-nghita si-nghit copiii mici doctoriile de friguri. Sa aruncam privirile in jurul nostru, sa respiram cu sete aerul curat al civilizatiunei si sa suradem, tampiti de fericire, dupa obiceiul pamantului !
Pe malurile lacului din Cismigiu, cinci mii de lucratori, toti feciori de oameni cumsecade, descendentii pasnicilor negutatori cari odinioara isi numarau boabele mataniilor in usa magazinelor; cinci mii de lucratori sunt la munca de cum se face ziua pana-nnopteaza bine.
intocmai ca indienii de la Gange - care, sub jurisdictiunea garbaciului englezesc, lucreaza la recolta indigoului, zaharului si bumbacului, - lucratorii nostri sunt despoiati pana-n brau pentru a duce mai lesne la iuteala arsitei solare.
Cu aceeasi procedere cu care se pescuiesc si se prepara tarii pe tarmii Marii Nordului, lucratorii nostri pescuiesc si prepara broastele din balta Cafegiului. Unii le prind; altii le apuca de labele dinapoi si le ucid batandu-le pe niste mormane de sare pisata; unii le usuca la soare; altii le-nsira pe sfoara de Sibiu, pe cand altii le asaza in untdelemn in niste cutii de tinichea, pentru a fi trimise apoi la Berlin de catre intreprinzatorul concesionar al pescuitului baltii, d-l Karl Scweinmann, ca conserve alimentare.
Ce tablou minunat ! Ce admirabila miscare de viata si civilizatiune !
Nu va mirati, doamnelor si domnilor ! N-am ajuns acele timpuri; dar, bun e Dumnezeu, le vom ajunge curand.
Cronica fantezista
Aceasta pagina a fost accesata de 2892 ori.
