A la Don Ranudo de Colibrados
de Ion Luca Caragiale
Ziarul vechilor conservatori face in numarul sau de ieri o meditatiune foarte hazlie asupra rezultatelor primului scrutin in Franta. in esenta, meditatiunea Romaniei este cam aceasta: intai, in Franta guvernul a respectat libertatea alegerilor, in tara noastra guvernul liberal national nu le respecta: al doilea, in Franta, in Belgia, in Englitera partidele liberale au pierdut increderea publica si prin urmare partidele conservatoare au capatat-o; la noi asemenea, atata numai ca guvernul nerespectand libertatea alegerilor nu lasa sa se indeplineasca si in tara noastra acelasi fenomen, adica venirea conservatorilor la putere.
Sa ni se ingaduie a face asupra acestor doua puncte oarecare mici observatiuni.
Asupra punctului intai putine am mai avea de zis dupa cate am spus in aceasta privinta alte dati. Este un colosal moft politic tanguiala vesnica, ca alegerile nu au fost libere; e cel mai gogonat neadevar ca s-a atins de catre guvern libertatea votului. Alegerile s-au efectuat cu pace si in cea mai mare liniste si ordine.
Alegerile viitoare se vor face tot asa, cu vot secret; n-au decat sa mearga atunci conservatorii si sa se aleaga in majoritate; daca asa de mult conteaza dansii pe opinia publica, daca in adevar, cum zic, guvernul acesta a pierdut increderea tarii si dansii au capatat-o, atunci ce mai vorba lunga degeaba ! Ca alegerile viitoare guvernul acesta are sa aiba minoritate, conservatorii au sa aiba majoritate si visul s-a realizat. Pana atunci nu-i chip sa ne intelegem cu d-nii conservatori la vorba. Pentru ca ce vor dumnealor ? Nici mai mult nici mai putin decat ca sa se ia la serios tanguirile d-lor, sa cada guvernul asa fara alta cauza decat numai aceea ca conservatorii afirma cum ca el nu se mai bucura de increderea tarii.
Ceea ce putem sa afirmam de pe acum vechilor conservatori si consortiului dumnealor este asta: daca si la alegerile viitoare se vor abtine, suparati ca vacarul pe sat, atunci vor dovedi ca toate afirmatiile dumnealor in privinta sentimentelor ultra favorabile de care se bucura in opinia publica, au fost niste mofturi ce n-ar mai trebui repetite pe o alta perioada de patru ani, caci atunci d-lor ar semana foarte cu tipul caraghios din farsa, care crede, ca daca o avea el noroc, apoi castiga la loterie si fara bilet.
Atat mai avem de repetat asupra afirmarii vechilor conservatori, (al caror trecut ca partid de guvernamant in materie electorala e atata de faimos), cum ca alegerile sub guvernul national-liberal n-ar fi fost libere.
in privinta mangaierii ce si-o fac cum ca vantul ar bate in toata Europa la conservatori, - si ca ar fi chemati si dumnealor, chip si seama tot conservatori, de fatalitatea imprejurarilor sa vie la putere, - si in privinta alaturarii si potrivirii ce o fac intre partidele conservatoare din Franta si Englitera cu partidul dumnealor, avem de observat ca aceasta mangaiere si aceasta alaturare si potrivire sunt de-a dreptul ridicole, ridicole pana la a inspira mila.
Auzi dumneata hal de comparatie !
Printii, lorzii, ducii, pairii, marchizii, contii, blazonati toti de pe vremile intaielor razboaie contra necredinciosilor pentru cucerirea Sfantului Mormant, ramuri a caror tulpina a fost infipta in pamant cu blagoslovenia lui Petre Ermitul, - ca corp politic, intemeiat pe traditia straveche nationala, au un corelativ in tara romaneasca ! si unde e acel corelativ ? Unde sa fie ? La Clubul Mandi !
Blazoane ? Sunt la club destule: rigi, dame si fanti. Trasuri cu roate rosii, verzi si galbene, livrele cu galoane late a la Don Ranudo de Colibrados, sunt asemenea.
Partidele conservatoare in statele vechi reprezinta agregatiuni de interese sociale, economice si politice, adunate in jurul unui sambure puternic, aristocratia, vestigiu al vechii nobilimi feudale. Ele au o programa hotarata, clara si cunoscuta, care se rezuma foarte usor in cateva cuvinte: apararea traditiilor vechi contra curentelor moderne democratice, la nevoie chiar concilierea acelor traditii cu aceste curente. Astfel, conservatorii Frantei au intre alte puncte in programa lor, apararea traditiei de indisolubilitate a familiei, pe care curentul modern a daramat-o, apararea bisericii catolice contra curentului provocat de stiintele pozitive moderne, in orice caz concilierea ei cu acest curent, bazata pe ingaduirea reciproca si posibila intre sentimentul religios si convingerea stiintifica.
La noi insa ? Vestigii feudale ? Aristocratie ? Traditii batrane ? Cand ? De unde ? Cum ?
Nu cumva archontologia greceasca ar fi tulpina unei aristocratii feudale romanesti ? Nu cumva avocatii iesiti de ieri de alaltaieri, copii de obscure familii din popor, chemate la viata publica, dintr-o complecta nulitate politica de drept, prin miscarea de la 1848, au luat la serios ca sunt nobili de vita pentru ca, avand noroc la daraveri, le-a dat mana sa-si vopseasca frumos o trasura si sa-i lipeasca la spate un blazon de opereta ?
Lordul Salisbury si nu stiu care boieras din mama romanca si tata grec, fost arendas manastiresc pe vremuri, tot una sunt. Ducele d'Aumale ori mai stim noi care print, cusut numai in scuturi si floroane medievale, si domnul cutare de la noi, fecior de preot pravoslavnic, romanas cinstit, cu barba lui, cu anteriul lui, cu potcapul lui, cu caldarusa lui regulat la zi intai, om din popor get-beget - tot o apa: conservator printul ori ducele, conservator si baiatul lui taica parintele.
Apara lordul, printul, traditiile, combate pe liberali si-i biruie: e neaparata consecinta sa le vie apa la moara si conservatorilor de la noi; ca si ei lupta contra spiritului modern, contra ideilor subversive ale stiintei prea inaintate, contra curentului democratic, spre apararea traditiilor stravechi.
Traditii stravechi de clasa in societatea actuala romana ! Apoi de ! Poate cineva vorbi serios cu Don Ranudo de Colibrados !
A la Don Ranudo de Colibrados
Aceasta pagina a fost accesata de 3148 ori.
