Ion Suchianu - Un pranz la Poiana Tapului
de Ion Luca Caragiale
Ani de-a randul am petrecut vara la Poiana Tapului, pentru o multime de motive: era aproape de Bucuresti, plimbare cu drumul de fier la toate celelalte statiuni climaterice: Poiana, Busteni, Azuga, Predeal, Noua, Brasov, Comarnic, Breaza, Campina; statiunea de munte ideala, o vale larga adapostita aproape din toate partile de munti si dealuri, si de aceea nici umezeala de la Sinaia, nici frigul uneori de la Busteni, nici curentii de la Predeal. Mai toti vizitatorii se cam plictiseau insa, caci n-aveau nici o distractie, afara de mine, care eram ocupat toata ziua : dimineata, plimbarea pe jos la Busteni (20 de minute), unde gaseam totdeauna cel putin doi parteneri, cu care sa fac o preferanta; dupa masa luam trenul de Sinaia, unde la arsul Cazino Rielger m-astepta partida de poker de cincizeci de bani din trei in trei si orchestra lui Dinicu, sau muzica militara a geniului. Iar cele doua mese pe care mai in toti anii le luam in in familia Steriade, bucataria era sub ingrijirea si conducerea lui M-me Steriade, careia toti ii ziceam maman. In fine, ca societate, Alexandru Steriade, directorul Palatului, un observator fin al ridiculelor omenesti; fratele sau, Gogu Steriade, fost redactor (intre multe) la Independance Roumaine si prieten intim cu Al. Odobescu, care apropo de orice eveniment public sau privat avea cate o anecdota bine sarata si bine spusa. Cat am ras noi in cercul acela, nu s-a ras in toata Poiana Tapului.
Intr-o zi (pe cand nu mancam inca la Steriazii), ma duc la Sinaia sa poftesc pe Caragiali la un dejun-pranz. Il gasesc intr-un umbrar facut in curte langa casa, al carui mobilier consta dintr-o masa mare, pe ea o planseta si pe planseta un plan de casa pe hartie speciala, cu tot felul de indicatii arhitectonice: scara 1/100, detalii 1/10, fatada principala, sectia longitudinala etc. etc.
-Asta-i planul vilei pe care am sa mi-o fac la Sinaia. D-rul Ureche mi-a promis ca-mi gaseste el locul.
-Da' de unde ai mai invatat si meseri asta?
-Tu crezi ca pentru a face un plan de casa trebuie neaparat sa stii geometria descriptiva? Sa fii om destept si sa ai si oarecare cultura generala, caci pe un om cu asa titluri poti sa-l pui oriunde si in scurta vreme e de acolo, pe cand omul prost e prost in toate, dar mai ales in specialitatea lui; s-apoi nu uita ca sant ginerele lui Gaetano Burelly, fost ministru al ministerului de culte; nu mi-au trebuit decat vreo doua lectii practice si socrul sa faca din ginere-sau un Apolodor din Damasc. Dar ce te aduce la Sinaia?
-Am venit sa te poftesc la dejun pentru ziua de maine.
-Ai poftit si Mangafaua? (Mangafaua era numele lui Mitica Iancovici, un tip extraordinar, de o inteligenta speciala; un erou de roman picaresc, superior lui Gil Blas, caci acela a fost creat de fantezia lui Lesage, pe cand Iancovici a fost opera lui proprie, o figura in Bucuresti de altadata)
-Nu e om Sinaia, o sa ai insa in schimb doi studenti, Janot Steriade, fiul lui Alexandru Steriade (astazi unul din marii nostri pictori) si Const. Antoniade (actualul ministru al nostru la Geneva), amandoi mari admiratori ai spiritului tau.
A doua zi il primim la halta Poiana Tapului un minut. Sosirea trenului de dimineata era pentru sezonisti una din marile ditractii; toti aproape erau pe peron si, in mod exceptional, in ziua aceea, era si o colonie de vara de fetite, sub conducerea unei pedagoage.
Am rugat pe domnisoara, pe care o cunosteam, ca la scoborarea lui Caragiale din vago sai cante fetele o bucatica de cor.
Felul acesta de primire, care nu era in program, l-a impresionat; domnisoarei i-a multumit, sarutandu-i mana, iar pe mine m-a sarutat pe amandoi obrajii.
La masa s-a mancat cu pofta, s-a baut din belsug pelin de-al lui Bratianu si s-a ras tot timpul.
Caragiale avea o serie de shcite comice, cari nu se pot scrie, fiindca tt hazul lor consta in intonare, care nu se poate da prin vorbe; de felul acestora erau de pilda: Chirchiropolo fara bilet de tren, Grecu' vanzator de rahat cu diferite cumbenacii, Grecu' nervos cu care juca table la Campulung. Una singura se poate scrie, dar cam fara perdea: o sa ma ierte Arghezi, daca sunt silit sa-l pastisez, cand se da el la stil monden. Intr-o zi se intalneste cu un grec, veche cunostinta:
-Adivarat ca dimiata esti mostenitori de la Mamulos?
-Adevarat.
-Caza dimiatali tocmai ca a lui Teodosiadis de la Vraila.
Acest Teodosiadis a muncit o viata intreaga, dar fara noroc, de orice se apuca, pierdea; juca pichet, preferanta, table, ca un profesor si-l bateau toate mazetele. Intr-o zi insa s-a spart ursuzlucul, i-a venit o mostenire mare, da rsi aicea ghinion. In semn de multumire lui Dumnezeu pentru darul ce i-a facut, s-a hotarat ca toata viata lui sa tie cele doua posturi ale saptamanii. Intr-o vinere a mancat numai fasole sleita cu cruce si ridichi, dar a mancat intai ridichi si pe urma fasole. Se imbolnaveste grecul rau de tt, fiindca gazele fasolei ieseau pe sus si ale ridichii pe jos. A crapat grecu' si a murit. Meidcul curant a notat: caz nou in patologie, hurducarismos, boala greceasca.
Ca sa mai tie petrecerea, si Antoniade si Steriade il roaga sa spuie ceva inedit din ale lui Rostogan ori Mitica.
-Din Rostogan am doua numere noi. Rostogan in penziune si Rostogan in rai; pentru acesta din urma am gasit si o parte din dezvoltare; ajuns in rai ii ia la trei parale pe apostoli ca din cauza lor s-a prapadit atata crestinism dejaba de pomana, fiindca n-au avut metoada.
Cat despre Mitica, e greu sa mai gasesc altele noi, ca spiritele lui prea sant geniale.
Atunci Steriade:
-Iti dam noi una noua autentica si cu replica. Anul trecut, foc la dependintele casei regale, in care locuim noi. Foarte repede soseste pompa de la fabrica de hartie din Busteni. Un neamt, cu o chivara de pompier si cu o haina scurta, neagra de piele, organizeaza stingerea cu oamenii din sat. Am avut norocul ca in fata casei trecea si un mic afluent al Prahovei, care curgea dinspre Urlatoare.
Neamtu' manevra ca un adevarat pompier sef, stirga la tarani cat il lua gura: Si-ti trage la pompe, fireati al dracule. Steriade, tocmai cand pompierul nostru lucra mai cu foc, il striga din cerdacul casei de unde privea focul:
-Nu da, neamtule, cu apa, ca stingi focul.
-Esti nubun.
-Esti prost, neamtule, ii replic eu, ca nu cunosti pe Miitca.
Cu ocazia inagurarii berariei Gambrinus, Caragiale a tiparit, intr-o mica brosura, toate spiritele lui Mitica si le-a impartit la prieteni si cunoscutii din sala. Eu n-am apucat sa asist la inaugurare, fiind bolnav, asa ca n-am putut avea un esemplar din nepretuita borsura; am aflat insa prin Nae Ionescu-Barba, fost profesor de latina si romana de la Liceul Matei Basarab, are poseda un esemplar, ca mitichiada de la Poiana Tapului a uitat s-o utilizeze. Pacat!
Ion Suchianu - Un pranz la Poiana Tapului
Aceasta pagina a fost accesata de 3431 ori.
