Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (4)
de Ion Luca Caragiale
Aveam noua ani cand ne-am mutat la Berlin. De atunci a inceput sa mi se desluseasca fatura tatalui meu. Incepeam sa inteleg ca nu era un om ca toti ceilalti. Traiam mult in preajma lui, caci tata statea mult acasa. Asa am putut sa ma apropii si eu si fratele meu de el si sa ne bucuram de atentia si indrumarile lui.
Il vad si acum in cele mai mici amanunte si in marea lui varietate de aspecte. Nu era prea inalt, dar avea un port semet, capul rdiicat foarte sus si o privire care trecea pe deasupra lucrurilor inconjuratoare, facandu-l sa para mare si falnic. Avea maini mici, de o rara frumusete, care cu gesturi repezi si expresive subliniau cuvantul. Cand era voios, fata i se lumina de un suras batjocoriotr. La manie, ocjoo se faceau patrunzatori si aprigi, purtatori de sageti inflacarate, pentru ca dupa o clipa sa se imblanzeasca, revarsand raze de lumina si balndete. Un suras trecator, o sclipire in coada ochilor, o gura amara sau dispretuitoare treceau ca fulgerele pe fata lui miscatoare, luminata de o minte agera, care nu se odihnea niciodata.
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (1)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (2)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (3)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (4)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (5)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (6)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (7)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (8)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (9)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (10)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (11)
Aceasta pagina a fost accesata de 4094 ori.
