Dimitrie Gusti - O nuvela a la Delavrancea
de Ion Luca Caragiale
4. O nuvela a la Delavrancea
Delavrancea obisnuia sa se opreasca in Berlin, in drumul sau spre Paris, unde studia talentata sa fiica Cella, spre a-l vedea pe Caragiale.
In cursul unei astfel de vizite, Delavrancea, inainte de a se indrepta spre Caragiale, a lasat la mine bagajele, fiindca aveam locuinta aproape de gara, iar el trebuia sa-si continue drumul in chiar acea zi.
Cu o zi inainte de sosirea lui Delavrancea, Caragiale s-a sfatuit cu mine unde ar putea sa dea un dejun, pentru a-i arata "orientalului", ce venea din Bucuresti, cum se mananca intr-un oras mare din Occident.
Stabilisem un restaurant cunoscut de langa gara de unde Delavrancea trebuia sa plece.
In timpul dejunului, Delavrancea se arata continuu nemultumit de "menu", care i se parea "prea german" si nu avea "gratia" menu-urilor franceze. Ba pestele nu i se parea indeajuns de proaspat, ba sosurile nu erau reusite s.a.m.d.
Caragiale, iritat peste masura de aceste observatii, pe care el le privea ca adresandu-i-se lui personal, a deschis o puternica sarja impotriva oaspetelui sau. ce nu era lipsita de invective, si privea chiar pe membrii familiilor lor, absenti de la masa din Berlin.
Asistam, penibil impresionat, la acest dejun "amical", si m-am simtit usurat cand am fost nevoit sa ma duc la locuinta mea spre a-i aduce lui Delavrancea bagajul, caci se apropia ora plecarii.
Inapoindu-ma spre gara, eram stapanit de un sentiment de groaza, cand ma gandeam in ce stare de desolare si dizolvare voi regasi societatea, pe care am lasat-o intr-o surescitare nemaipomenita.
Imi faceam tot felul de planuri cum sa introduc o nota de conciliere, cel putin inainte de despartire...
Dejunul se terminase, caci Caragiale si Delavrancea se aflau pe peronul garii, in asteptarea trenului. De departe am putut observa cum amandoi se aflau in jurul unei sticle de sampanie, ceea ce mki-a dat curaj sa ma apropii.
I-am intalnit in cea mai tandra si duioasa atmosfera de prietenie.
-"Barbule, declara patetic Caragiale, sa o stii, nu ai mai bun prieten pe lume ca mine". La aceasta Delavrancea raspundea cu aceleasi efuzii de mare afectiune.
Trenul soseste. Spre fericirea mea asist la scena imbratisarii de despartire.
Dupa aceasta, Caragiale ma invita la el si, cum am intrat in locuinta sa, a luat ultimul numar din ziarul Universul, ce sosise proaspat si, inainte de a-l citi, s-a oprit parca cu tot dinadinsul la "o intamplare din capitala" si adauga foarte grav si sententios: "Doctore, sa-ti dau o reteta: cum se scrie o novela a la Delavrancea. Iti pregatesti de mai inainte un dictionar cu cuvinte luate din cronici si apoi inlocuiesti fiecare cuvant din "intamplarea din capitala" a ziarului cu un cuvant din cronici - si, iata, vei avea o novela a la Delavrancea".
Mi-a facut impresia ca, desi impacat cu Delavrancea. Caragiale a tinut sa se razbune pentru neplacerile avute in timpul dejunului.
Dimitrie Gusti - De ce s-a stabilit Caragiale la Berlin
Dimitrie Gusti - 1907
Dimitrie Gusti - Nu fugi, Costica, raspunde!
Dimitrie Gusti - O nuvela a la Delavrancea
Dimitrie Gusti - Un fost ministru roman si vizitiul lui Charlottenburg
Dimitrie Gusti - Tu ai scris poezia Iisus?
Dimitrie Gusti - O mama ai
Dimitrie Gusti - Danke schon
Aceasta pagina a fost accesata de 2397 ori.
